— „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.” Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt care exprima un adevar simtit sunt sigura, de foarte multi dintre noi, dar pe care in tumultul si zgomotul obositor al vietii zilnice il pierdem din vedere, cu toate ca respectarea lui ar implini o nevoie profunda a sufletului nostru care tanjeste dupa liniste si pace.
„În fiecare om există o lumină. Dar pentru fiecare trebuie să vină clipa rânduită de sus, când să te vezi aşa cum eşti şi să-L cauţi pe Hristos. Dumnezeu te iubeşte pentru ceea ce este în tine lumină, pentru ce ai tu bun, nu pentru păcatele, petele, întunecimile tale.” (Părintele Constantin Sârbu)
Privesc pe geam in fiecare zi doritoare sa vad fulgi plutind in aer, la fel in dinineata asta. Bucurie! Cadeau alene fulgi destul de mari , incepuse sa se depuna un strat alb pe caldaram. Vestile la prognoza zilei m-au dezamagit : temperaturi de peste 0 gr. Acum cateva zile vazusem orasul minunat decorat cu alb omat , crengile arborilor aratand feeric infrumusetand totul in jur.
Foto – arhiva personala
Dar….nu a durat. Imi repet in minte versul refren din poezia lui Francois Villon :”unde sunt zapezile de alta data?”. Iarna nu mai are puterea sa ne incante privirea si sufletul…
Natura poate fi uimitoare uneori… Tehnologia modernă i-a ajutat pe oamenii de știință să rezolve multe dintre misterele lumii noastre, dar există încă niște anomalii pe care nici cei mai buni experți nu le pot explica.
Un munte neobișnuit situat în provincia Guizhou din China îi uimește pe cercetători de generații întregi. Muntele este numit Chan Da Ya.. Într-adevăr, stânca este pe atât de bizară pe cât sugerează numele său…
Foto – internet
Această formațiune, de 20 de metri lungime, produce în mod misterios „ouă de piatră” de generații întregi. Nimeni nu a reușit să explice de ce.
Potrivit indigenilor Shui din satul Gulu Zhai, durează 30 de ani pentru ca formațiunile ca niște ouă să se dezvolte. Satul se află în apropiere, iar localnicii cunosc acest fenomen ciudat dintotdeauna.
Mulți dintre ei fac pelerinaje la stâncă, pentru a atinge „ouăle zeilor”. Oamenii cred că acestea poartă noroc.
În sat trăiesc 125 de familii și aproape toate au cel puțin câte un „ou” de piatră expus în casă. Sătenii venerează aceste „ouă”, pe care le consideră semne ale norocului și prosperității.
Muntele însuși a devenit o atracție turistică populară, datorită fenomenului inexplicabil. Din nefericire, multe dintre „ouăle” căzute au fost furate și vândute de către vânătorii de comori.
Formațiunile au o culoare albastru închis și seamănă cu ouăle de dinozaur.
Toate variază în mărime. Unele sunt destul de mici și pot fi ținute cu o singură mână, dar altele pot să crească mult mai mari și să ajungă până la greutatea de 300 de kilograme!
Muntele Chan Da Ya deține cea mai mare concentrație de astfel de „ouă”, însă presa locală susține că există și alte secțiuni ale muntelui unde acestea cresc. Majoritatea ies pe o parte a muntelui, la fel ca în Chan Da Ya. Altele atârnă de la înălțime, precum cuiburile de viespi.
Geologii trebuie încă să confirme cercetările privitoare la cauza acestor „ouă”. Testele au arătat că regiunile muntelui în care cresc „ouăle” sunt compuse din stâncă de calcar, care se erodează ușor.
Totuși, „ouăle” sunt alcătuite dintr-un tip de rocă mult mai dură. Acesta este motivul pentru care ele rămân chiar și după ce stânca din jurul lor se erodează.
Se crede că pietrele s-au format cu milioane de ani în urmă, în timpul perioadei cambriene. Experții nu pot explica, însă, cum ceva care s-a format acum 500 de milioane de ani iese la suprafață abia astăzi.
Foto – internet
Nu se poate explica nici faptul că pietrele au forma perfect rotundă. Ce fenomen natural ciudat!Poate că știința va reuși cândva să afle exact motivul pentru care acest munte bizar produce aceste „ouă” misterioase.
„Arta este ca și natura, simplă și profundă, una și diversă.” (Victor Hugo)
Intre hobby-urile mele se numara pictura, o admir si am inceput sa – mi incerc mana lapictatul cu vopsele acrilice. Pana acum 7-8 luni nu pusesem o pensula in mana decat pentru a pcta in acuarele, bransa a picturii pentru care am studiat cursuri. Imi lipsea insa ceva mai „concret”, mai apropiat de pictura propriuzisa, gandeam eu. Nu neaparat vopsele in ulei caci este cumva mai complicata, insa ma ademenea folosirea acrilicelor carora le dadeam tarcoale mai de mult. In vreme de pandemie si de obligativitate de a sta in casa, am luat hotararea cea mare. Pe langa desenat, schitat, cantat la pian, o noua preocupare care sa-mi ocupe timpul intr-un mod placut si folositor m-am intors la visul vechi : pictatul in acrilice.
Foto – arhiva personala
Zis si facut, dar nimic nu e simplu la inceput : au inceput cautarile online sa aflu vopsele de calitate cat de cat, pensule bune, alte accesorii necesare si, mai ale primele lectii!
Foto – colectia personala
A trecut ceva timp de atunci si cu mare pasiune m-am dedicat acestui nou hobby. Ajunsesem sa pictez si 3 lucrari pe zi. Sa nu va treaca cumva prin minte ca eu creeam opere de arta, eu le numesc incercari timide dar paradoxal, lucrate cu mare drag si bucurie. Si s-au adunat cateva zeci dintre care unele mai bune, altele cu amprenta specifica incepatorului…Dar toate sunt rezultatul unei munci de creatie care pe mine ma elibera de stres, ganduri si fel de fel de framantari.
video clip din arhiva personala – Picturi de Anca Bulgaru
Astazi va voi infatisa un video-clip facut de mine cu picturi infatisand iarna in satul romanesc, lucrari de care eu m-am indragostit de multa vreme. Alatur si doua din lucrarile mele iar data viitoare daca voi mai posta din „picturicile” mele, sa sesizati deosebirea.