Am închis ochii și am văzut livada înverzită,
Florile câmpiei unduindu-se într-un vals asiduu,
Pădurea fremătând de dorul pașilor
Și pe tine împodobită cu Cununa Pământului.
Am deschis ochii și am zărit natura zgribulită,
Pomii suferind de înșelătoria primăverii,
Florile care nu au curajul să se deschidă,
Pădurea cuprinsă de coșmaruri febrile,
Iar pe tine la masa din bucătărie,
Ciopârțind ceapa și lăcrimând inestetic.
Prea ternă-i viața cu ochii deschiși,
Mai bine să ne retragem după pleoape,
Închide și tu ochii, draga mea,
Privește-mă doar cu inima.
Seninul din suflet 