In orașul Roman din județul Neamț, a 28 iunie 1912, s-a nascut unul dintre cei mai renumiti dirijori și compozitori ai lumii: Sergiu Celibidache. Un alt nume romanesc de rasunet pe harta lumii, in domeniul muzicii. Dorinta mea de a-l omagia astazi in ziua in care s- a nascut este faptul ca familia mea l-a cunoscut, prin unchiul meu (Florin Niculiu) care a fost si el artist dar in domeniul picturii. Era indragostit de muzica clasica , precum intreaga mea familie. S-au cunoscut, desi era mai tanar cu 16 ani decat Celibidache, in Berlin si apoi in alte orase din Europa. Ultima data la Paris. De la el am auzit intaia oara despre celebrul dirijor care a revenit sa dirijeze in 1978 pentru scurt timp însa, in România, unde a dirijat vreme de 2 ani Orchestra Filarmonica George Enescu din București. Am avut bucuria sa-l ascult dirijand orchestra mea favorita. Viata sa de dirijor a fost o adevarata preumblare cu ovatiuni din partea publicului iubitor de muzica si cu aprecierile criticilor muzicali din toata lumea, din oras in oras, chemat fiind sa dirijeze marile orchestre inclusiv din SUA. In anul 1984 a sustinut un curs de orchestra și un concert cu Orchestra de Studenți a Institutului Curtis, din Philadelphia, la celebrul Carnegie Hall în New York.

„Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut al simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel.
Stilul sau dirijoral era foarte original, fiind cunoscut in special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cat pasajul muzical era mai bogat si mai complex, cu atat tempo-ul devenea mai lent. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri. Numai după moartea sa și cu acordul familiei, EMI Classics și Deutsche Grammophon, au putut face disponibile publicului o parte din cele mai faimoase inregistrari live.”
Intre desenele doamnei Gabriela Mihaita David, pe care personal le apreciez nespus de mult, dincolo de cuvinte de exprimare pe potriva, am aflat portretul facut si maestrului Celibidache. Cu mare placere si bucurie il voi pune sa ilustreze micul meu articol.
sursa (partial) : http://www.fundatia-celibidache.com
Cristina David
NOTA : uitam sa mentionez un lucru important si anume ca marele nostru dirijor, a sustinut un punct de vedere pe care il apreiez cu atat mai mult cu cat il impartasesc din plin : o piesa muzicala nu poate fi traita cu adevarat si la intensitatea ei emotionala reala, decat in sala de concert.