Cand am gandit sa alcatuiesc un blog, am avut clara si hotarata in minte tematica : cea religios-duhovniceasca. Primul meu blog :”Dumnezeu este Iubire” din 2011, apoi blogurile dedicate parintelui martir Ilarion V Felea si parintelui Arsenie Boca. Mult timp a trecut , scriam cum reuseam si aveam timp, caci lucram uneori si 10 ore (eram administrator la o galerie de arta si aveam multa raspundere)), insa m-am descurcat inaintand cu pasi marunti pe calea tehnicii computerizate si a tuturor detaliilor de culise ale administrarii unui blog. Am ajuns sa deschid site-uri pe Blogger si imi era la indemana sistemul, alesesem teme diferite de cea duhovniceasca , doar unul era dedicat Parintelui Teofil Paraian. Timpul inainta, inaintam si eu in varsta. M-am hotarat sa raman pe WordPress si cu blogurile mele initiale. Dar dorinta sa scriu mai mult despre trairi, emotii, aspecte din viata , m-au facut sa imi iau inima in dinti si pe rand, cu intarziere mare si indecizii, au aparut doua bloguri active la ora asta : „Seninul din suflet” si „Unlimited Possibilities”, redactat in limba engleza, a doua mea limba.
Nu gandisem vreodata sa ajung sa scriu mai amanuntit despre mine sau activitatile, preocuparile, preferintele mele. Nimerindu-se sa citesc pe internet diverse blog-uri cu caracter personal mi s-a retrezit dorinta mea mai veche. Dintre primele care mi-au atras atentia au fost „Vrabiutele” si blog-ul lui Petru Racolta. Au urmat blog-urile „Motive pentru condei”, blog-urile dnei Gabriela Mihaita David, careia i-am indragit desenele in pix, nemai pomenit de reusite…Unchiul meu a fost pictor si cateodata se delecta cu cate un desen in pix. L-am vazut lucrand o data , fara gres inaintand pe pagina, schita atunci o parte a gradinii lui, o tema favorita in picturile lui. Formidabil! Nu cred ca as putea face nici trei miscari fara a gresi…
Dar, mi s-a ivit in minte gandul sa reiau indeletnicirea mea de pe vremea cand lucram la Galeria de Arta Thomas Kinkade, cand, cu micutul talant daruit de Doamne, reincepusem sa desenez, sa schitez in creion negru apoi in creion colorat. De curand, de cand cu recluziunea fortata cauzata de virusul al carui nume nu vreau sa-l pomenesc, atat de urat mi se pare ce s-a petrecut si ce inca are loc in lumea inteaga…am reluat atat interpretatul la keyboard cat si desenatul. Dispun de timp ceva mai mult in prezent si din fire nu sunt o persoana care sa pot sta locului fara ocupatie. Asa se pare ca e mai bine, imi descarc intr-un fel stresul inerent al zilelor care trec una dupa alta fara mari sau semnificative schimbari. Cand zici :Hop! ca e mai bine….ceva nu intarzie sa ne taie elanul.
„Fiecare dintre noi avem propriile masini ale timpului. Unele dintre ele ne duc inapoi in timp, si se numesc amintiri. Altele ne duc in viitor si se numesc visuri”
Noua tare ne place sa ne adancim cand si cand in amintiri si vise, unele ne pricinuiesc stari placute , altele ne incurajeaza si stimuleaza. Iar le mijloc e prezentul pe care intelept este sa-l privim cu seriozitate si responsabilitate…In el planuim si ne ancoram activitatile vietii de zi cu zi . Depanarile povestirilor scrise pe un blog intra in toate categoriile…
Fie-va calea acestei zile binecuvantata si luminata!
CristinaDavid
Seninul din suflet 