„Omul nu este nimic altceva decât înşiruirea faptelor sale.” (Hegel}
Realizam, fara indoiala, fiecare dintre noi ca filosoful Hegel a exprimat realitatea litera cu litera. Nu e nevoie sa adaug ceva la adevarul exprimat atat de concis.
Stau, totusi si ma intreb fara ca sa am raspuns clar sau cat de cat multumitor : daca oamenii isi dau seama ca felul in care sunt perceputi, cunoscuti chiar si de catre cei care nu ii cunosc prea bine, adica vecini, colegi de munca, este comportamentul lor, de ce nu se asigura sa se faca placuti si respectati, sa fie admirati si pretuiti? Sunt destui dintre cei al caror comportament lasa mult de dorit. Nu le pasa? Concluzia fireasca asta ar fi, sau posibil sa nu traiasca dupa acelasi cod valoric, ma refer la codul moral in societate care ar fi sa fie unic pentru toata lumea. Daca asa ar sta lucrurile, ce lume ar fi! De vis frumos.
Mai stau si cuget la aceia dintre noi care se straduie sa se comporte exemplar in societate , intre oameni care nu ii cunosc decat in afara casei si a familiei. Par oameni minunati, dar sunt? Incearca sa para si sa insele buna credinta a celorlalti, din fericire insa falsitatea, fatarnicia josnica, in general se dezvaluie pana la urma. Din pacate mai am o remarca de facut, anume, ca adesea, oamenii sinceri si directi calca uneori „in balta” cu remarcile lor oricat de corecte ar fi, devin ofensatori fara sa vrea. Intr-un fel de concluzie, noi sa ne ferim sa ranim pe ceilalti cu cuvintele iar daca avem ceva de spus sau corectat sa ne straduim pe langa un mod de comportament cinstit si frumos fata de cei din jur, sa ne controlam spusele, cuvintele, ca sa aiba rezultatul dorit spre imbunatatirea neregulilor, nu pe cel opus.
Exista intotdeauna nadejdea in bine, ce astazi s-a facut gresit, maine se poate indrepta!
Gandurile mele bune, trimise spre intreaga lume!
Cristina David
Seninul din suflet 