O floare rara in lumea picturii

Iubesc arta picturii de preferinta pictura in culori vii, care traieste, poate fi natura sau chipuri de persoane deci portrete, autoportrete si sunt aproape insensibila la pictura care se indeparteaza atat de mult de realitatea care ne inconjoara, de creatia lui Dumnezeu incat am chiar cosmaruri cand privesc. Sincer, maniera suprarealista impinsa la extrem, arta cubista, (sa dau cateva exemple), nu imi farmeca nici sufletul si nici privirea insetata sa vada lucruri frumoase, sa se odihneasca in forme si culori cu mare impact asupra dragostei de frumos si natural.

Ma indeletnicesc de putin timp cu alcatuirea unor clipuri video pe diferite teme, azi am ales unul in care am dorit sa prezint cateva din minunatele si expresivele picturi ale unuia din cei trei Titani ai Renasterii Italiene, un fenomen exploziv in acele timpuri si care au rezistat si vor rezista at timp exista oameni pe pamant. Este vorba de Raffaello Sanzio care nu a trait decat pana la 37 de ani, insa a trait intens creativ.

Sa va bucurati de o zi cu pace si lumina!

Cristina David

Fluturas, tu mai ai aripioare!

Aspectul uimitor de frumos , coloritul atat de variat al fluturilor incanta privirea care ii urmareste in zborul lor uimitor de imprevizibil., ametitor, din floare in floare…Sa nu uitam ca dupa albine, ei sunt al doilea dintre cele mai mari grupuri de polenizatori.

Avand in vedere aceste aspecte si multe altele, nu ma mira faptul ca din vremuri stravechi , in nenumarate legende si mituri, fluturele este un simbol al sufletului, schimbării, învierii, speranţei, inceputul unei noi vieti. Insusi procesul lui complex de devenire dintr-o omida insipida printr-un miraculos proces de metamorfoza inauntrul crisalidei tesute cu maiestrie sta la baza multelor legende….Viata lor este plina de energie insa foarte scurta: de la cateva saptamani doar la cateva luni. Doar iarna nu ii vedem, ei sunt fragili si hiberneaza.

sursa foto – web

Din cele spicuite de mine pe web, cateva lucruri despre aceasta minunata insecta zburatoare mi-au atras atentia:

În mitologia grecească, Psyche (semnificând literal „suflet”) era reprezentată sub forma unui fluture. În plus, Psyche era asociată cu dragostea, ca urmare a conexiunii amoroase intense dar lipsite de speranţă dintre ea şi Eros, zeul grec al dragostei. Totodată, în antichitate, grecii vedeau fluturii drept suflete ale oamenilor morţi.

Într-un mozaic scos la lumină din ruinele de la Pompei este înfăţişat un fluture ieşind dintr-un craniu uman ca un simbol al sufletului ce părăseşte după moarte corpul.

In final, o marturisire : Am luat hotararea ca la hobby-urile mele sa mai adaug unul : pictura in culori acrilice. ca toate peocuparile si activitatile aceasta va cere mult exercitiu si rabdare , sa iasa in sfarsit ceva bun. De aceea am ales azi sa vorbesc despre efemerii fluturi.

Prima mea lucrare in acrilice a fost ieiri …un fluture

O zi in lumina, cu pace!

Cristina David

Frumusetea este relativa

Cu adevarat aprecierea lucrurilor, a persoanelor , a

Frumusetea unui obiect,  sta in ochii privitorului,

Frumusestea unei poezii sta in sensibilitatea cititorului

Frumusetea unui peisaj sta in intensitatea trairilor

Frumusetea unei flori sta in gingasia sufletului privitorului

Frumusetea unei opere de arta sta in stimularea creativitatii….si educarea simtului estetic

Frumusetea unui om sta in sentimentul viu trezit de un complex de trasaturi care nu sunt doar fizice.

Frumuesetea exprimarii consta in potrivirea cuvintelor.

desen – Cristina David

Si putem continua cu alte multe feluri si criterii de aprecieri a frumusetii a tot ceea ce facem , gandim, rostim.

O constatare pe care o fac este aceea ca aprecierea frumusetii omului tine mult de trasaturi de o mare complexitate in care trasaturile de caracter au un rol major. La om nu se pune problema sa apreciem aparenta (care cel mai adesea inseala) pentru ca nu aspectul exterior cu trasaturile fetei, silueta corpului il fac pe om frumos cu adevarat. Ne influenteaza in apreciere (asa sunt eu, poate altii ma vor contrazice) bogatia interioara a sufletului si caldura inimii.

foto- intenet

O intamplare pe care am trait-o eu , relativ la ce discutacum- calatoream de la Bucuresti la Sinaia , cand la Ploiesti s-au urcat in acelasi compartiment doi tineri. Am aflat ca mergeau la o intrunire yoghina. Da, ioghina. Eram si cu fiul meu pe atunci un adolescent de 14 ani. Cum se intampla adesea, s-a pornit o conversatie in care unul dintre tineri, cu trasaturi ale fetei deloc armonioase a patruns mai adanc in explicarea unor principii ale filosofiei yoga, o facea la modul evident cu buna credinta necautand sa ne influenteze adica sa ne convinga in vreun fel, stia ca suntem crestini. Recunosc, sincer, am fost atrasa si interesata de felul cum relata ceea ce povestea., o povestire ca o legenda minunata. Si, un fenomen pe care nu l-am mai intalnit niciodata pana atunci, s-a petrecut in fata ochilor mei: fata lui de loc frumoasa, s-a luminat aievea iar trasaturile ei apareau tot mai armonioase pe masura ce vorbea despre trairi spirituale personale. Cand au coborat la Sinaia, devenisem intre timp, pentru acel scurt interval, cei mai buni prieteni.Frumos este cu adevarat sufletul care primeste lumina si bucuria de Sus. Tanarul isi pastra frumusetea chipului.

Bucurie sfanta, suflete frumoase! Un weekend binecuvantat va doresc!

Cristina David

Pe negandite

Cand am gandit sa alcatuiesc un blog, am avut clara si hotarata in minte tematica : cea religios-duhovniceasca. Primul meu blog :”Dumnezeu este Iubire” din 2011, apoi blogurile dedicate parintelui martir Ilarion V Felea si parintelui Arsenie Boca. Mult timp a trecut , scriam cum reuseam si aveam timp, caci lucram uneori si 10 ore (eram administrator la o galerie de arta si aveam multa raspundere)), insa m-am descurcat inaintand cu pasi marunti pe calea tehnicii computerizate si a tuturor detaliilor de culise ale administrarii unui blog. Am ajuns sa deschid site-uri pe Blogger si imi era la indemana sistemul, alesesem teme diferite de cea duhovniceasca , doar unul era dedicat Parintelui Teofil Paraian. Timpul inainta, inaintam si eu in varsta. M-am hotarat sa raman pe WordPress si cu blogurile mele initiale. Dar dorinta sa scriu mai mult despre trairi, emotii, aspecte din viata , m-au facut sa imi iau inima in dinti si pe rand, cu intarziere mare si indecizii, au aparut doua bloguri active la ora asta : „Seninul din suflet” si „Unlimited Possibilities”, redactat in limba engleza, a doua mea limba.

Nu gandisem vreodata sa ajung sa scriu mai amanuntit despre mine sau activitatile, preocuparile, preferintele mele. Nimerindu-se sa citesc pe internet diverse blog-uri cu caracter personal mi s-a retrezit dorinta mea mai veche. Dintre primele care mi-au atras atentia au fost „Vrabiutele” si blog-ul lui Petru Racolta. Au urmat blog-urile „Motive pentru condei”, blog-urile dnei Gabriela Mihaita David, careia i-am indragit desenele in pix, nemai pomenit de reusite…Unchiul meu a fost pictor si cateodata se delecta cu cate un desen in pix. L-am vazut lucrand o data , fara gres inaintand pe pagina, schita atunci o parte a gradinii lui, o tema favorita in picturile lui. Formidabil! Nu cred ca as putea face nici trei miscari fara a gresi…

Dar, mi s-a ivit in minte gandul sa reiau indeletnicirea mea de pe vremea cand lucram la Galeria de Arta Thomas Kinkade, cand, cu micutul talant daruit de Doamne, reincepusem sa desenez, sa schitez in creion negru apoi in creion colorat. De curand, de cand cu recluziunea fortata cauzata de virusul al carui nume nu vreau sa-l pomenesc, atat de urat mi se pare ce s-a petrecut si ce inca are loc in lumea inteaga…am reluat atat interpretatul la keyboard cat si desenatul. Dispun de timp ceva mai mult in prezent si din fire nu sunt o persoana care sa pot sta locului fara ocupatie. Asa se pare ca e mai bine, imi descarc intr-un fel stresul inerent al zilelor care trec una dupa alta fara mari sau semnificative schimbari. Cand zici :Hop! ca e mai bine….ceva nu intarzie sa ne taie elanul.

„Fiecare dintre noi avem propriile masini ale timpului. Unele dintre ele ne duc inapoi in timp, si se numesc amintiri. Altele ne duc in viitor si se numesc visuri”

Noua tare ne place sa ne adancim cand si cand in amintiri si vise, unele ne pricinuiesc stari placute , altele ne incurajeaza si stimuleaza. Iar le mijloc e prezentul pe care intelept este sa-l privim cu seriozitate si responsabilitate…In el planuim si ne ancoram activitatile vietii de zi cu zi . Depanarile povestirilor scrise pe un blog intra in toate categoriile…

Fie-va calea acestei zile binecuvantata si luminata!

CristinaDavid

Legenda Tarii Luanei

Din adancuri de povesti

Locuri tainice gasesti

Este soarta lor sa tina

Pe vecie a lor datina straina

foto – internet

In tara noastra parca mai mult ca oriunde in lume circula din generatie in generatie legende pline de mister , cum este legenda despre Tara Luanei.

Muntii Buzaului – sursa : internet

Munții din jurul orașului Buzău au și o latură mai puțin cunoscută, învăluită în legende și paranormal. Un astfel de loc sunt așezările rupestre de la Bozioru, Buzău.
Întinse pe 80 de kilometri, cele 30 de așezări rupestre din Județul Buzău sunt izvor nesecat de povești cu portaluri energetice, dispariții umane și comori ascunse de boieri. Cea mai mare aglomerare de astfel de așezări este pe raza localităților Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești. Deși atestate abia în secolul XVI când au început să fie locuite de sihaștri sau transformate în bisericii, așezările din piatră datează încă din epoca bronzului când serveau ca adăpost și lăcaș de cult. Pe unele dintre stâncile risipite prin pădure se văd simboluri precreștine, inscripții în chirilică, cruci ce vin să confirme locuirea zonei de-a lungul timpului.
Țara Luanei, așa cum este cunoscută zona din apropierea comunelor Bozioru si Colți, reprezinta cel mai important complex de vestigii rupestre din Muntii Buzaului (Masivul Ivăneț).

Aici, printr-un proiect finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, s-au amplasat panouri informative și s-au făcut patru trasee menite să te poarte pe la toate atracțiile din zonă în traseul tematic denumit „Drumul Luanei”.

Legenda Țării Luanei

Țara Luanei, denumirea metaforică a ținutului muntos al Buzăului, se datorează unei legende care de generații întregi circulă pe cale orală printre țăranii din această regiune, susține călăuza Diana Gavrilă din comuna Colți.

Bătrânii povestesc că, în vremuri demult uitate, în Munții Buzăului domnea un rege bătrân și înțelept, Luana, ale cărui cetăți atingeau cerul. Apărătorii cetăților erau viteji netemători de moarte care luptau numai pentru dreptate, iar regele le vindeca rănile cu apele fermecate din Valea Izvoarelor. Vrăjmașii împinși de pizmă, în care de foc, au doborât Soarele Luanei, Pământul s-a cutremurat din încheieturi, iar pe locul cetății, scoarța terestră a rămas pustiită, semne care se mai văd și astăzi, a mai spus Diana Gavrilă.

Legendele din Țara Luanei sunt mult mai numeroase, dar nu exista confirmari date de studii stiintifice.

‘”Munții Buzăului au fost incluși din cele mai vechi timpuri în geografia sacră a lumii. Peste această zonă se întinde un cer straniu, albastru, de o intensitate extraordinară, cum rar ți-e dat să întâlnești. Totodată, bătrânii povestesc de experimentele cu copii supradotați făcute de fosta Securitate, transportați aici cu autocamioane militare, dar și de fenomene stranii, cum ar fi dispariția de persoane, pentru a reapare peste timp”, a mai spus Diana Gavrilă, profesor de istorie, călăuză turistică.

Să fie acest loc o poartă către Lumea de Dincolo, o Poartă a lui Dumnezeu?

surse: agerpres, adevarul.ro, stiridebuzau

Cristina David