Peştera Sfântului Apostol Andrei – marturie a trecerii Apostolului Andrei pe meleagurile noastre

La peştera Sfântului Andrei de lângă localitatea Ioan Corvin, din judeţul Constanţa, arheologul Sil­via Păun, care a făcut cercetări acolo, a demonstrat ştiinţific, într-un volum premiat de Academia Ro­mâ­nă, că peştera a fost la început un altar dacic, pes­te care, mai apoi, s-a dezvoltat şi practicat cultul creştin. Ea se bazează în concluziile sale pe cerce­ta­rea absidei din peşteră, pe felul în care ea a fost con­struită, pe existenţa unor repere geografice care identificau poziţionarea unui altar dacic acolo şi pe ceea ce s-a descoperit în peşteră atunci când a fost ea identificată, prin anii 1940, în urma unei reve­laţii. Observaţiile ei ştiinţifice confirmă tradiţia popu­lară, care, prin Balada peşterii Sfântului Andrei, afirmă că acolo au fost botezaţi primii creştini. În apropierea peşterii au fost nouă izvoare, unele s-au colmatat de-a lun­gul timpului, dar pa­tru din ele continuă să scoa­tă apă şi sunt pozi­ţionate în formă de cru­ce. Ba­lada aceasta are trei stra­turi de informaţii, supra­puse treptat în isto­rie, care dovedesc exis­tenţa, înainte de venirea Sfân­tului Apostol An­drei, a unei comunităţi re­ligioa­se a cultului lo­cal. Lu­crul cel mai inte­resant este faptul că An­drei a fost primit în aceas­tă co­munitate cu bu­curie, fapt unic în via­ţa sa. Până să ajungă în teritoriile noas­tre, s-a vorbit despre el ca des­pre un om prigo­nit, bă­tut, a cărui viaţă a fost pusă mereu în peri­col, prin fiecare teritoriu prin care a trecut. Aici, la noi, este singurul loc în care toate tradiţiile des­pre Sfântul Apostol An­drei nu vorbesc despre aşa ceva, ci despre faptul că a fost bine primit.
Sigur, cine te ascultă astăzi că vorbeşti aşa te poate considera rupt de realitate, atunci când toată lumea cere dovezi palpabile, cere artefacte desco­perite de arheologi, cere documente. Dar dacii nu au crezut în cuvântul scris, ci în cuvântul rostit. Şi ce a urmat după aceea, zecile de martiri din secolele următoare, care au murit în Dobrogea de astăzi şi care au fost descoperiţi în urmă cu câteva decenii, confirmă acest lucru. Ar tre­­bui, de asemenea, să înţelegem că încreştinarea strămoşilor noştri a fost un proces îndelungat, care s-a întins pe durata câtorva secole şi s-a consolidat în etape foarte bine definite, până când a ajuns să fie dominant în fostul teritoriu al Daciei.

http://arhiva.formula-as.ro/2016/1241/spiritualitate-39/andrei-apostolul-lupilor-21498

Manastirea Pestera Sfantului Andrei – biserica mare

NOTA – Putine lucruri sunt cunoscute despre pestera Sfantului Apostol Andrei. A fost descoperita in 1918 de Jean Dinu, un avocat, care, in urma unui vis avut intr-o noapte, a venit in acest loc si a descoperit pestera intr-o stare avansata de degradare. Dupa ce a curatat vegetatia caci pestera era inconjurata de paduri, el a construit cateva chilii iar odata cu primele chilii ridicate s-au adunat si primii calugari. Acestia slujeau sfintele slujbe in pestera. Au construit mai apoi turla de deasupra pesterii care la anul 1936, dupa cum spun unele persoane avea 40 de metri si se vedea de la drumul mare. Altii spun ca avea doar 18 metri. Pestera a fost sanctificata in 1943 dar in timpul perioadei comuniste a fost distrusa si transformata in adapost pentru animale. In 1990, cu binecuvantarea Bisericii Otodoxe Romane, s-au pornit lucrarile de restaurare a pesterii si si de construire a manastirii.

In prezent trei biserici fac parte din ansamblul Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei : Pestera Sfantului Apostol Andrei, sapata in stanca si amenajata in interior ca o adevarata biserica, o biserica mica situata la foarte mica distanta de pestera cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului in care se pastreaza o sfanta lacra cu moastele Sfantului Andrei si biserica mare a carei constructie a inceput in 1998, s-a terminat in 2002.

postare – Cristina David


Sipetul cu amintiri

Nu stiu prea bine altii cum sunt dar imi vine sa cred ca fiecare dintre noi avem un „sipet cu amintiri”, un coltisor secret al sufletului in care au fost asezate cu deosebita grija si duiosie momente de neuitat, zile incantatoare pline de frumusete si negraita fericire, persoane dragi de mult plecate…

Foto: internet

„Amintirea este intotdeauna un loc de intalnire”

Vladimir Volegov „Little flower”

Unde esti, copilarie?

Unde eşti copilărie, că de-aş ştii că te găsesc ,
Tot pamântu-aş răscoli fără ca să obosesc !
Unde esti copilărie, bucățica mea de rai ?
Eu întreb fără- ncetare dar ,tu ,nici un semn nu-mi dai !

Tu, din ce te-ndepartezi ,mie, tot mai mult mi-e dor ,
Şi-aş porni pe drum de țară-n miez de vară, călător!
Printre amintiri păstrată, în suflet ca pe-o comoară ,
Să- mi gasesc copilăria, dulcea vieții , primăvară !

Şi mă pierd prin amintiri , care sufletu-mi hrănesc,
Acolo ,copilărie, sigur ştiu că te-ntâlnesc !
Lănga moară, o fetiță, cum se scaldă printre rațe ,
La gârlă, o văd, ținând , câte-un bobocel în brațe !

Sau pe câmpul plin de soare ,cum aleargă printre flori ,
Fără ca să obosească , încă din a zilei zori ,
Văd o gaşcă de copii alergând desculți prin soare ,
Şi-o fetiță printre ei ,cât este ziua de mare !

Ne-nțepam în Colții babii, puneam praf şi ne trecea ,
Pe unde să te gasesc ,să mai fiu din nou aşa?
Cu picioarele julite când în pomi ne cățăram ,
După fructele de vară şi ce fericiti eram !

Unde eşti copilărie, cerul meu fără de nori ?
Azi privindu-mi nepoțica , în sufletul mă trec fiori ,
Şi mă-ntreb, când s-au dus anii, ieri eram fetiță mică ?
A trecut viața ca gândul şi-am ajuns să fiu bunică !
Printre amintiri trecute şi privind la ei cum cresc ,
Imi revăd copilăria şi spun …viață- ți multumesc !

Când văd scris în calendar ,1Iunie…..aş vrea ,
Să mă- ntorc, prin amintiri , la copilăria mea !!!

Autor : Teodora Dumitru

Aproape de Cer

Ma simt alt om pe varful muntelui: inspir aer curat , rarefiat , ametitor prin taria lui si purificator prin apropierea de cer!

MUNTELE este inaltul si adancul si adaosul de oboseala proaspata. Muntele este asadar aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine.”
Lucian Blaga