Elogiul creativitatii

’’Creativitatea este o floare atat de delicata, incat elogiul o face sa infloreasca, in timp ce descurajarea o inabuse adesea chiar inainte ca ea sa se poata transforma in floare.’’( T. Carlyle ).

Sunt adesea in viata noastra anumite situatii care au darul de a ne face sa „descoperim” cu uimire si bucurie ca suntem atrasi sprea a face lucruri noi, neincercate pana atunci, ma refer la activitati frumoase pe care le numim”hobbies”, preluand cuvantul englezesc. Incepem sa dorim sa ne exersam unele abilitati pe care fie l-am neglijat in timp dat fiind cariera aleasa, treburile gospodaresti, cresterea si educarea copiilor, etc. La o anumita etapa din viata cand ne bucuram de mai mult timp disponibil, simtim nevoia sa redevenim activi. Si…ne amintim ca o data, de mult obisnuiam sa desenam, sau sa pictam, sa exersam la un instrument, sau sa lucram pe etamina, cate si mai cate dexteritati lasate la voia intamplarii. Nu este niciodata prea tarziu sa ne reluam acele activitati placute care ne aduceau multumire de fiecare data cand rezultatul era laudat si apreciat. Se prea poate intampla sa aflam abia la o varsta ceva mai inaintata ca avem oarecare inclinare si indemanare in a face lucruri neincercate pana atunci. De ce sa nu incepem, sa ne incercam puterile? Si zona bucatariei este un loc unde mereu incap experiente noi, culinare care pot aduce aprecierea unanima a celor din familie.

Flori – pictura in acrilice – Cristina David

Sa eliberam deci motivatiile, dorintele si acele aspiratii care ne pot face fericiti si multumiti! Mai ales, sa nu le descurajam pentru ca altcineva ar face caz si haz.

Nu de mult timp , poate ca am simtit nevoia sa am si alte preocupari pe langa scris si postat, sau ceva anume mi-a adus aminte anumite preocupari avute in scurte intervale de timp si apoi parasite din cauza de timp insuficient. In plus, de multa vreme doream tare mult sa imi ncerc mana la folosirea vopselelor acrilice , cu alte cuvinte sa incerc sa si pictez, nu doar sa desenez. Imi incercasem si talentul la scris poezii, in tinerete, asa, sporadic.

Activitatile creatoare prin exersarea lor pentru imbunatatire, sunt si o sursa excelenta de relaxare si chiar terapeutica. acolo unde este cazul.

Revenind la spusele lui Carlyle, le gasesc foarte adevarate, aprecierea celorlalti il face pe om sa persiste in incercari de creatie, in a nu-si inabusi talantii daruiti, ci a-i inmulti chiar. Nu este nimic mai inhibitor si descurajant pentru acela care simte chemarea sa creeze ceva , decat criticile aduse, si indreptatite daca ar fi.

Mult succes va doresc in ce va alegeti sau aveti deja ca „hobby”!

Cristina David

Aflarea tihnei

Nu ingadi unor fleacuri sa-ti tulbure tihna. Viata e prea importanta pentru a fi irosita cu lucruri fara insemnatate si trecatoare. Viata ne-a fost daruita ca sa o traim cu folos, nu s-o irosim.

Ne putem permite in clipe de ragaz sa citim o carte buna sau sa rasfoim u album cu picturi celebre ale marilor maestri in arta penelului.

M-am gandit astazi ca sa alatur textului postarii cateva tablouri care sa ne odihneasca sufletul si sa ne incante privirea.

Gerhardt Nesvadba- Spring on the coast

Gerhard Nesvadba s-a nascut in 1941 in Darmstadt, Germany langa Frankfurt/Main.  In 1943 familia lui s-a mutat la Vienna, Austria, tara in care pictorul traieste si astazi.

Tanarul Gerhardt nu a studiat  artele ci a invatat sa devina un om de afaceri, intai. Dupa absolvire a intrat in armata unde si-a indeplinit serviciul cerut timp de un an . Abia dupa aceea s-a hotarat sa isi croiasca o cariera in arte. Interesant, nu?

Gerhardt Nesvadba – Elesteu

Prima sa expozitie cu lucrari proprii a fost una de grup, in Stockholm in 1968, iar dupa cateva alte expozitii in care a expus tablourile sale in grup, prima expozitie personala a avut loc in Copenhaga in 1971.  Tot in acel an i-a fost oferita o pozitie la facultate, de profesor, dar nu a acceptat, devenise deja un pictor profesionist, de succes.

Gerhardt Nesvadba – O priveliste perfecta

Sper ca v-am trezit interesul pentru picturile pline de de frumos si lumina ale lui G. Nesvadba, asa incat sa doriti sa aflati si alte tablouri pictate de el, online. Sunt multe lucruri frumoase pe care le putem face in viata, sa inlaturam o tristete trecatoare.

O zi luminosa si o dupa amiaza cu tihna!

Cristina David

Inocenta copilariei

Suflete…

text si foto – internet

În dorința de a obține ceva după ce am crescut, am pierdut cel mai prețios lucru: Inocența…cu toții..

Zi frumoasă,
Gând senin,
Mă gândesc ce pot să dau
Ca să fiu iarăși copil..?
🙂
Să mă-ntorc la simplitatea,
Ce aveam cu toți atunci,
Fără multe griji de genul:
Ce vei face, un’ te duci?

Design – arhiva personala a autoarei

\

Cristina David

O soarta are omul

Ne luptam, ne silim o viata intreaga, atat cat ne este data, ca sa ne perfectionam in cunoastere si in conduita, sa devenim mai buni si mai placuti celor din jur. Acesta ar fi sa fie scopul vietii noastre, sa plecam cu sufletul impacat. Sa facem bine, sa fim buni si sa ne simtim bine din acest motiv.

Daca ne dorim mult acest lucru, cu siguranta il putem avea, pentru ca vom fi ajutati pe parcurs si la orice cadere ni se va intinde o mana de Sus sau de la cineva cu acelasi ideal.

O zi senina, cu mult bine plina, va doresc!

Cristina David

Cismigiu – Gradina copilariei mele

In periplurile mele pe caile amintirilor din copilarie am vizitat in mai multe randuri
randuri frumosul meu Cismigiu , gradina cea mai veche a Bucurestilor, in vecinatatea careia am locuit 20 de ani din viata mea. L-am regasit dupa mult timp aproape acelasi parc de odinioara, mult indragit de iubitorii plimbarilor si admiratorii naturii prezenta aici in multiple aspecte. De o multicolora frumusete , acum in luna melancolica a frunzelor ce cad…



Cismigiu de toamna

Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.

Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.

poezie de Ion Pillat

Cristina David