Vine iar primavara!

Martie e prima luna din an care ne anunta venirea primaverii avand pregatit din prima zi inca, simbolul ei, un MARTISOR.

Ne-apropiem de primavara, sau ea vine spre noi, ne bucuram ca ne vom incalzi la soare iar, vegetatia va inflori si inverzi din nou in lumina si caldura. Copii find, ne bucuram si cantam pe toate vocile un cantec indragit repetat an de an : „Vine vine primavara!” Mare bucurie si multa veselie! Cat de mult mi-as dori sa am aceleasi trairi si la varsta asta!

Sentimentul ce ma incearca acum este pe o tonalitate emotionala mult potolita manifestandu-se neuniform intr-un registru foarte intins care incepe pe note de melancolie ca sa ajunga in final la un crescendo de speranta. Da, va veni din nou primavara!

Va veni iar primavara

Pe aripi de vant usor

Cu hlamida-i verde-n zbor

Se asterne-n toata tara!

Ea presara -n iarba flori

Cu miresme ce imbata

intr-o salba de culori

O feerica sonata!

Cristina David

Curiozităţi Ludwig van Beethoven

„Muzica este o revelatie mai inalta decat toata intelepciunea si filosofia”

Muzicologul timisorean Luciana Ianculescu şi-a dedicat mult timp, a studiat peste 80 de surse, a străbătut Austria, Germania şi Ungaria, pentru a aduce la iveală emoţionanta poveste a Jeanettei von Grath, prima iubită a lui Beethoven. In lucrarea sa “…Timişoara e poate cea de totdeauna” autoarea surprinde zeci de personalităţi care fie că s-au născut aici, fie doar au trecut prin oraş, au lăsat în urma lor amintiri memorabile, de la prima iubită a lui Ludwig van Beethoven, care a locuit şi îşi doarme somnul de veci aici, Jeanette d’Honrath, , până la Johnny Weissmuller (alias Tarzan).

O femeie frumoasă cu părul blond şi ochi albaştri, i-a atras atentia tanarului compozitor. Era inzestrata cu o fire placuta si cu o voce remarcabila, desigur aspecte care au ajutat.
Jeanette d’Honrath, prima iubire a lui Ludwig van Beethoven, devenită Johanna von Greth după căsătoria cu căpitanul Karl von Greth, a locuit în România, la Timişoara, în clădirea Casei Armatei, soţul său fiind numit comandantul Garnizoanei, în 1823. De curând a fost dezvelita la Timişoara o placă comemorativa dedicată iubitei marelui compozitor, prin eforturile Lucianei Ianculescu, profesor de muzică. Beethoven şi Jeanette d’Honrath s-au cunoscut la Bonn şi există documente care arată că marele compozitor avea adresa din Timişoara a primei sale iubiri.

sursa : http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/ludwig-van-beethoven-leben

Cristina David

Un demiurg cu dalta-n mana

„Poet al formelor cioplite“, Brâncuşi construieşte o vastă operă de o remarcabilă complexitate tematică. După trecerea în eternitate, faima sa şi a operelor sale nu a încetat să sporească. Chiar şi după zeci de ani, lucrările sale ocupă un loc de cinste printre marile creaţii artistice ale lumii.

În limba egipteană, cuvântul sculptor înseamnă „creator“. Pentru marele maestru Constantin Brâncuşi, acest epitet se potriveşte cel mai bine, el fiind considerat demiurg al unui univers artistic unitar, articulat şi armonios în toate etajele sale: „Artistul trebuie să ştie să scoată la lumină fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică într-o existenţă cu adevărat vizibilă. Arta nu face decât să înceapă continuu“, spunea odinioară marele artist, subliniind rolul novator al artei şi rolul demiurgic al artistului.

Sursa: https://identitatea.ro/constantin-brancusi-sculptorul-sufletului-romanesc/

postare – Cristina David

Timpul si noi

Distanta si timpul…pot estompa relatii, este foarte adevarat. Timpul insa, sa recunoastem acest lucru, are intotdeauna o cale frumoasa de a ne arata ce si cine conteaza cu adevarat…si cine a poposit doar temporar in vietile noastre pasagere pe acest pamant. Distantele pe care viata le pune in chip nemilos intre noi si cei dragi le putem scurta sau escalada cumva, dar in timp nu ne putem intoarce.

„Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil”.

Mintea nostra este dotata intre altele cu niste masini miraculoase cu care putem oricand calatori in timp. Intr-unele ne urcam spre a ne duce inapoi, le luam in statia „Amintiri”. Din ele coboram doar cand vedem pe geam amintiri frumoase. Cu alte masini putem merge inainte , acestea sosesc in statia „Vise”. Putem opri din calatorie in acele statii unde vedem vise pe care avem sansa sa le cladim si sa le implinim. Timpul este un adversar de temut in viata, si este bine sa ni-l facem prieten.

„Toti avem propriile noastre masini ale timpului. Unele ne duc inapoi, se numesc amintiri. Unele ne duc inainte, se numesc vise”.

postare – Cristina David

Ai nădejde !

„Dumnezeu niciodată nu se grăbeşte, dar întotdeauna ajunge la timp. Dumnezu nu spune niciodată „Nu!”, ci „Nu Acum!”. E o mare diferenţă! Dumnezeu priveşte cu ochii iubirii şi ai milei nu spre cea ce ai fost, nici spre ceea ce eşti, ci spre ceea ce vrei să fii. Ai nădejde !”

Sa ne bucuram de o zi in care mule lucruri bune se pot intampla!