Faptele vorbesc

„Omul nu este nimic altceva decât înşiruirea faptelor sale.” (Hegel}

Realizam, fara indoiala, fiecare dintre noi ca filosoful Hegel a exprimat realitatea litera cu litera. Nu e nevoie sa adaug ceva la adevarul exprimat atat de concis.

Stau, totusi si ma intreb fara ca sa am raspuns clar sau cat de cat multumitor : daca oamenii isi dau seama ca felul in care sunt perceputi, cunoscuti chiar si de catre cei care nu ii cunosc prea bine, adica vecini, colegi de munca, este comportamentul lor, de ce nu se asigura sa se faca placuti si respectati, sa fie admirati si pretuiti? Sunt destui dintre cei al caror comportament lasa mult de dorit. Nu le pasa? Concluzia fireasca asta ar fi, sau posibil sa nu traiasca dupa acelasi cod valoric, ma refer la codul moral in societate care ar fi sa fie unic pentru toata lumea. Daca asa ar sta lucrurile, ce lume ar fi! De vis frumos.

Mai stau si cuget la aceia dintre noi care se straduie sa se comporte exemplar in societate , intre oameni care nu ii cunosc decat in afara casei si a familiei. Par oameni minunati, dar sunt? Incearca sa para si sa insele buna credinta a celorlalti, din fericire insa falsitatea, fatarnicia josnica, in general se dezvaluie pana la urma. Din pacate mai am o remarca de facut, anume, ca adesea, oamenii sinceri si directi calca uneori „in balta” cu remarcile lor oricat de corecte ar fi, devin ofensatori fara sa vrea. Intr-un fel de concluzie, noi sa ne ferim sa ranim pe ceilalti cu cuvintele iar daca avem ceva de spus sau corectat sa ne straduim pe langa un mod de comportament cinstit si frumos fata de cei din jur, sa ne controlam spusele, cuvintele, ca sa aiba rezultatul dorit spre imbunatatirea neregulilor, nu pe cel opus.

Exista intotdeauna nadejdea in bine, ce astazi s-a facut gresit, maine se poate indrepta!

Gandurile mele bune, trimise spre intreaga lume!

Cristina David

Pe negandite

Cand am gandit sa alcatuiesc un blog, am avut clara si hotarata in minte tematica : cea religios-duhovniceasca. Primul meu blog :”Dumnezeu este Iubire” din 2011, apoi blogurile dedicate parintelui martir Ilarion V Felea si parintelui Arsenie Boca. Mult timp a trecut , scriam cum reuseam si aveam timp, caci lucram uneori si 10 ore (eram administrator la o galerie de arta si aveam multa raspundere)), insa m-am descurcat inaintand cu pasi marunti pe calea tehnicii computerizate si a tuturor detaliilor de culise ale administrarii unui blog. Am ajuns sa deschid site-uri pe Blogger si imi era la indemana sistemul, alesesem teme diferite de cea duhovniceasca , doar unul era dedicat Parintelui Teofil Paraian. Timpul inainta, inaintam si eu in varsta. M-am hotarat sa raman pe WordPress si cu blogurile mele initiale. Dar dorinta sa scriu mai mult despre trairi, emotii, aspecte din viata , m-au facut sa imi iau inima in dinti si pe rand, cu intarziere mare si indecizii, au aparut doua bloguri active la ora asta : „Seninul din suflet” si „Unlimited Possibilities”, redactat in limba engleza, a doua mea limba.

Nu gandisem vreodata sa ajung sa scriu mai amanuntit despre mine sau activitatile, preocuparile, preferintele mele. Nimerindu-se sa citesc pe internet diverse blog-uri cu caracter personal mi s-a retrezit dorinta mea mai veche. Dintre primele care mi-au atras atentia au fost „Vrabiutele” si blog-ul lui Petru Racolta. Au urmat blog-urile „Motive pentru condei”, blog-urile dnei Gabriela Mihaita David, careia i-am indragit desenele in pix, nemai pomenit de reusite…Unchiul meu a fost pictor si cateodata se delecta cu cate un desen in pix. L-am vazut lucrand o data , fara gres inaintand pe pagina, schita atunci o parte a gradinii lui, o tema favorita in picturile lui. Formidabil! Nu cred ca as putea face nici trei miscari fara a gresi…

Dar, mi s-a ivit in minte gandul sa reiau indeletnicirea mea de pe vremea cand lucram la Galeria de Arta Thomas Kinkade, cand, cu micutul talant daruit de Doamne, reincepusem sa desenez, sa schitez in creion negru apoi in creion colorat. De curand, de cand cu recluziunea fortata cauzata de virusul al carui nume nu vreau sa-l pomenesc, atat de urat mi se pare ce s-a petrecut si ce inca are loc in lumea inteaga…am reluat atat interpretatul la keyboard cat si desenatul. Dispun de timp ceva mai mult in prezent si din fire nu sunt o persoana care sa pot sta locului fara ocupatie. Asa se pare ca e mai bine, imi descarc intr-un fel stresul inerent al zilelor care trec una dupa alta fara mari sau semnificative schimbari. Cand zici :Hop! ca e mai bine….ceva nu intarzie sa ne taie elanul.

„Fiecare dintre noi avem propriile masini ale timpului. Unele dintre ele ne duc inapoi in timp, si se numesc amintiri. Altele ne duc in viitor si se numesc visuri”

Noua tare ne place sa ne adancim cand si cand in amintiri si vise, unele ne pricinuiesc stari placute , altele ne incurajeaza si stimuleaza. Iar le mijloc e prezentul pe care intelept este sa-l privim cu seriozitate si responsabilitate…In el planuim si ne ancoram activitatile vietii de zi cu zi . Depanarile povestirilor scrise pe un blog intra in toate categoriile…

Fie-va calea acestei zile binecuvantata si luminata!

CristinaDavid

Sursa fericirii

Noi căutăm fericirea în afara noastră şi în părerea oamenilor, pe care-i ştim linguşitori, nesinceri, nedrepţi, plini de invidie, de toane şi de idei preconcepute; ce ciudat!

Fericirea trebuie s-o cautam in noi insine si o vom gasi, strans legata de inegalabilele frumuseti create pentru noi. Momentele de fericire sunt efemere dar si foarte intense, ele se succed in timp cu cat mai des cu cat le cautam mai des, oferindu-ne o viata frumoasa precum multe margelute de valoare alcatuiesc un colier veritabil.

O zi fericita cu multa frumusete in suflet si bucurie sfanta in inimi!

Cristina David

„Zana Ploaie”

„Ploaia este har, este cerul care coboară pe Pământ. Fără ploaie, nu ar exista viață. „(John Updike)

Nu-mi place ploaia in general, sa spun mai exact, nu-mi plac zilele ploioase care te tin in casa, indiferent de anotimp. Soarele si jocul umbreor cu lumina sunt peisajele mele preferate , ca niste picturi in natura.

Dar dupa ploaie, mai ales pe timp de vara, ati remarcat cat de fumos miroase aerul? De parca o mana de sus a parfumat totul in jur. Apa cazuta din cer a spalat si curatat inpuritatile si toate cele ce au viata : de la iarba la frunzele copacilor, arbustilor, pana la pamantul reavan in care isi au radacinile, emana din ele o aroma pe care o elibereaza in mod natural. Apoi, ozonul acel miraculos gaz albastrui , inmiresmeaza atmosfera. Curcubeele, acele arcuri marete multicolore care apar din picaturile de apa si refractia luminii in conditii mai rar indeplinite, sunt fenomene miraculoase. Ca si copil simteam un impuls puternic sa pasesc pe ele ca pe niste poduri spre cer.

„Dacă doriți curcubeul, trebuie să îndurați ploaia. „(Dolly Parton)

Indur ploaia , doar doar voi vedea un curcubeu ca o veste buna, promitatoare ca pamantul nostru va fi binecuvantat!

Un weekend frumos cu tot ce este de folos incununat!

Cristina David

La multi ani binecuvantati, drag Parinte Hrisostom!

Nu se poate trăi fără iubire. Dragostea vindecă…

Ascult în ultimul timp fel de fel de povești de viață. Mai bine lucruri mici făcute din dragoste, decât lucruri mari făcute din interes. Avem nevoie de o singură picătură… Fiecare om poartă o comoară în suflet ce merită să fie descoperită. Fiecare om are cel puțin un răsărit în viață. Mister, taină, profunzime. Călătoria inimii…

Amintirile sunt popasuri binecuvântate pentru veșnicie. Îţi ascunzi sufletul printre flori.

Natura pictează pentru noi. Ziua bună se cunoaște după zâmbetul de dimineață. Fiecare zi este un dar, o binecuvântare pentru a întâlni oameni cu experiențe noi, pentru a înfăptui lucruri minunate, pentru a simți și trăi frumosul. Orice zi, loc, moment, fiinţă contează. Este important ce va fi, nu ce a fost! Idei, fapte, strigăte, doruri, vise, toate se transformă. Indiferent ce, când, cum.

Și să fim fericiți..iubind!

https://hrisostomfilipescu.wordpress.com – din scrierile parintelui

Cristina David