Rasul e sanatos sau vicios?

„Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul” – MARK TWAIN

Depinde mult felul in care privesti oamenii, viata si lucrurile, de firea omului, de educatie. Ea poate fi influentata chiar de starea sufleteasca de moment.

In spusele inteligentului Mark Twain care marturisesc mi-a incantat anii copilariei prin lectura celor doua romane ale sale celebre….dar mai multe impresii pozitive de ordin literar nu prea mi-a mai lasat la anii maturitatii…gasesc un cuvant nepotrivit si suparator urechilor mele care m-am nascut in Europa. Sa nu uit deci ca Mark Twain este american si armele in America sunt privite cu respect nu doar cu ingrijorare.

Ca romanca ce sunt de mult dintotdeauna stiu ca rasul este un medicament, ceva cu totul si cu totul benefic pentru om si sanatatea lui. Nu provoaca doar veselie si bucurie, destindere totala. Prin aceste efecte diminuand efectele daunatoare ale stresului zilnic. Mintea este reechilibrata dupa un ras copios, limpezita. Imi simt intregul organism mai sanatos, parca durerile dispar, nelinistile fug, tensionarile sunt inlocuite de un tonus minunat care faciliteaza buna intelegere cu semenii. Veselia trezeste in orice om optimismul care ar trebui sa fie optica tututror asupra vietii. Stim zicala cu paharul pe jumatate plin.

Asadar si prin urmare , „Rasul este cel mai bun medicament” pe drept cuvant: nici efecte secundare nu are, iar pe deasupra este gratis! Cuvantul magic..

Cristina David.

Stii tu ce inseamna a fi copil?

„Lumea aceasta a amintirilor din copilarie, a vorbelor si a jocurilor pe care le nascoceam, mi se va parea mereu, dureros mai adevarata decat cealalta lume.” – Antoine de Saint Exupery

„Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la” ….vremea copilariei mele, mi se lumineaza fata, sufletul se incalzeste , inima mea radiaza de fericire. In fata ochilor incep a se derula imagini in miscare, adevarate scene din filmul sau filmuletele pe care le pot intitula „Clipe de fericire” si numerota ca pe episoade incepand de la 1 pana la….necunoscut

Viata mea sufleteasca, sentimentala, familiala de mai tarziu (mai cu seama in perioade mai dificile) a avut intotdeauna un solid si ntens suport moral in momentele binecuvantate ale vietii de copila.

Copiii prin definirea lor ca fragede persoane sunt fiinte fericite pentru ca pot visa si pot sa isi „traiasca” visele, au o imaginatie fabuloasa care le permite sa-si creeze propria lor viata. Dragalasele creaturi au nevoie de dragoste ca de aer, ca de lumina si daruiesc iubirea lor in modul cel mai sincer si nevinovat posibil.

Copiilor le place frumusetea in toate variantele ei, au o capacitate fara limite de a crede si a se increde…

O, ce mult am vrea sa redevenim copii! Evident ca nu se poate implini acest deziderat al nostru dar o posibilitate exista : de a pastra in noi, in inima noastra, copilul ce am fost odinioara…Blaga spunea despre copil ca este inima tuturor varstelor….

Simteam eu ca omit ceva important in definirea copilasilor: Cat de micut , delicat si neindemanatic ni s-ar parea ei de multe ori, ei, „zgamboii” au un talent desavarsit sa imite adultii, asta pentru ca ei ne urmaresc cu mare atentie in ce facem si ce spunem!

Picturile :Vladimir Volegov

Cristina David

IN PURPURA-NSERARII – Poemele de sub Stejar

Bucurându-se cu toată ființa de spiritualitatea unui loc cu o istorie multiseculară, Ignatie Grecu trasează la Mănăstirea Cernica hotarele unui datum identitar în care se simte nu neapărat confortabil, cât mai ales responsabil pentru darurile ce i s-au dat. În mod evident, lecturăm o poezie ce își răsfiră rosturile în tainele bisericii, iar dintre toate cele rostite se iscă prilej și vânt pentru un zbor ascensional, acesta fiind în fapt și unul dintre motivele recurente ale textelor.

In purpura-nserarii

Pe umbra ce-o lasa

padurile pe lac

o luntre ostenita

isi strange prea grele

aripile plutind

in purpura-nserarii…

Ignatie Grecu

„Viaţa este un lac întins în care lumea se reflectă în pure imagini încremenite.”

La Editura Eikon a apărut cea de-a cinsprezecea carte de poezie a Părintelui Protosinghel Ignatie Grecu de la Sfânta Mănăstire Cernica, „Mandylion”, Antologie de poezie, 500 de pagini, cu un la fel de antologic şi memorabil „Cuvânt înainte” intitulat „Mântuirea prin poezie”, 38 pagini, de Dan Verona, coperta Paul Gherasim: „Bolta de lumină”.

Poezia mea trecătoare pânză a cuvântului pe care s-a întipărit ca prin minune pentru totdeauna chipul Tău, Doamne!

Ignatie GRECU

postare – Cristina David

Vine iar primavara!

Martie e prima luna din an care ne anunta venirea primaverii avand pregatit din prima zi inca, simbolul ei, un MARTISOR.

Ne-apropiem de primavara, sau ea vine spre noi, ne bucuram ca ne vom incalzi la soare iar, vegetatia va inflori si inverzi din nou in lumina si caldura. Copii find, ne bucuram si cantam pe toate vocile un cantec indragit repetat an de an : „Vine vine primavara!” Mare bucurie si multa veselie! Cat de mult mi-as dori sa am aceleasi trairi si la varsta asta!

Sentimentul ce ma incearca acum este pe o tonalitate emotionala mult potolita manifestandu-se neuniform intr-un registru foarte intins care incepe pe note de melancolie ca sa ajunga in final la un crescendo de speranta. Da, va veni din nou primavara!

Va veni iar primavara

Pe aripi de vant usor

Cu hlamida-i verde-n zbor

Se asterne-n toata tara!

Ea presara -n iarba flori

Cu miresme ce imbata

intr-o salba de culori

O feerica sonata!

Cristina David

Curiozităţi Ludwig van Beethoven

„Muzica este o revelatie mai inalta decat toata intelepciunea si filosofia”

Muzicologul timisorean Luciana Ianculescu şi-a dedicat mult timp, a studiat peste 80 de surse, a străbătut Austria, Germania şi Ungaria, pentru a aduce la iveală emoţionanta poveste a Jeanettei von Grath, prima iubită a lui Beethoven. In lucrarea sa “…Timişoara e poate cea de totdeauna” autoarea surprinde zeci de personalităţi care fie că s-au născut aici, fie doar au trecut prin oraş, au lăsat în urma lor amintiri memorabile, de la prima iubită a lui Ludwig van Beethoven, care a locuit şi îşi doarme somnul de veci aici, Jeanette d’Honrath, , până la Johnny Weissmuller (alias Tarzan).

O femeie frumoasă cu părul blond şi ochi albaştri, i-a atras atentia tanarului compozitor. Era inzestrata cu o fire placuta si cu o voce remarcabila, desigur aspecte care au ajutat.
Jeanette d’Honrath, prima iubire a lui Ludwig van Beethoven, devenită Johanna von Greth după căsătoria cu căpitanul Karl von Greth, a locuit în România, la Timişoara, în clădirea Casei Armatei, soţul său fiind numit comandantul Garnizoanei, în 1823. De curând a fost dezvelita la Timişoara o placă comemorativa dedicată iubitei marelui compozitor, prin eforturile Lucianei Ianculescu, profesor de muzică. Beethoven şi Jeanette d’Honrath s-au cunoscut la Bonn şi există documente care arată că marele compozitor avea adresa din Timişoara a primei sale iubiri.

sursa : http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/ludwig-van-beethoven-leben

Cristina David