Astazi este ziua Luminii

Lumina din noi

În fiecare om există o lumină. Dar pentru fiecare trebuie să vină clipa rânduită de sus, când să te vezi aşa cum eşti şi să-L cauţi pe Hristos. Dumnezeu te iubeşte pentru ceea ce este în tine lumină, pentru ce ai tu bun, nu pentru păcatele, petele, întunecimile tale.” (Părintele Constantin Sârbu)

Cristina David

Timpul trece, orice lucru are vremea lui

Oricat citim, ascultam video-clipuri , realizam noi insine chiar ca a ne consuma pentru lucruri pe care le facem sau vrem sa le facem, dar nu reusim, nu este nici folositor si nici sanatos. De cate ori nu ne-am framanatat pentru obstacole care apar in calea realizarii unui plan mai deosebit, pentru un telefon care nu mai suna, pentru o prietenie care intampina dificultati, pentru multe asa zise „negative” din viata noastra. Exclud din start problemele de sanatate in aceasta categorie. Ele ocupa un loc cu totul aparte in viata fiecaruia dintre noi.

Prima intrebare pe care trebuie sa ne-o punem este : ce pot eu face ca sa rezolv problema? De gasesti raspunsul, solutia, porneste la treaba neintarziat. Cu o rugaciune in gand. Ajuta intotdeauna. Intreaba-te daca este chiar atat de important ceea ce te supara si te framanta. Poate ca suporta amanare, si poate ca nu ai cum schimba lucrurile si daca te-ai da peste cap. Atunci inceteaza framanarile in gol caci nu ai nici un control. Singur Dumnezeu il are. Ajungi la rugaciune din nou, o rugaciune din toata inima.

Au loc tot felul de lucruri marunte, „nimicuri”, in fiecare zi carora le dam importanta desi ar trebui sa stim ca nu au, ele pur si simplu se intampla. Si trec apoi, fara urmari nefaste.

‘Nu ingadui unor fleacuri sa-ti tulbure tihna. Viata e prea importanta pentru a fi irosita cu lucruri fara insemnatate si trecatoare” (Grenville Kleiser)

Si, sa nu invocam timpul…el ne este daruit in mod absolut egal fiecaruia: 24 de ore. Conteaza ce facem cu el ca sa nu il irosim fara sens. Masuram totul in minute si ore, ne dorim timp pentru noi dar parca nu-l avem niciodată. Fugim după lucruri materiale si ne spunem mereu : “Când o sa-mi fac timp…”, “Dac-as fi avut timp…!”,“N-am timp, asta e!”

grafic design -colectia personala

Ingaduiti-va momente de relaxare in care sa faceti ceva placut care sa va faca sa va simtiti bine. Sunt medicamente sigure pentru mintea si sufletul vostru. Sunt incarcare de energie pozitiva, care in restul zilei va va fi de folos.

O seara placuta! Va doresc pace, liniște, cu toate bune, frumoase și la locul lor! Asa cum stie a le aseza doar Dumnezeu!

Cristina David

Rocamadour – Franta – O echilibristica in constructie

„Credinţa ne ţine pe toţi în echilibru.”

Sunt cateva locuri in lume in care intalnim acest fenomen uimitor daca stam sa ne gandim : construirea unor cladiri mari, uriase chiar, pe stanci foarte inalte si abrupte, unul din aceste locuri fiind vizitat de mine: Meteora in Grecia, cu ale ei manastiri splendide cocotate efectiv pe varfuri de stanci.

Un loc in Franta, o comuna numita Rocamadour, cu adevarat iesit din comun ca asezare si aspect. Pe o stanca abrupta, vezi unul peste altul, acoperisuri maro, cladiri locuite si biserici. Sus deasupra tuturor troneaza impunator un castel ce dateaza din secolul XIV iar jos in vale curge alene in defileul sau raul Alzou. Rocamadour e vestit pentru cele sapte capele care compun sanctuarul dedicat Sfintei Fecioare inca din Evul Mediu timpuriu. Este considerat a fi al doilea loc cel mai vizitat din Franta.

Rocamadour – Franta Sursa foto Encyclopaedia Britannica

Potrivit traditiei locului asezarea Rocamadour isi datoreaza originea Sfantului Amadour (sau Amateur), care a ales interesanta constructie geologica drept loc de retragere.

Sursa foto – internet

Mai mult decat 200 de trepte te conduc in susul pantei abrupte la sanctuarul dedicat Sfintei Fecioare inca din Evul Mediu timpuriu. Punctul de atractie il constituie cele sapte capele aflate aici, loc de pelerinaj in Evul Mediu.

Pe strada din zona de jos a oraselului se afla fortificatii prevazute cu portaluri de trecere, asemenea, o interesanta cladire a primariei din secolul XV restaurata nu de mult timp. The Locuitorii comunei sunt in majoritate crescatori de oi si cultivatori de lavanda.

Poate ca am trezit interesul pentru acest loc cu totul special, eu desi am vizitat Franta in cateva randuri, prin zona de sud nu am ajuns, dar este tentant!

O saptamana cu impliniri frumoase va doresc!

Cristina David

Faptele vorbesc

„Omul nu este nimic altceva decât înşiruirea faptelor sale.” (Hegel}

Realizam, fara indoiala, fiecare dintre noi ca filosoful Hegel a exprimat realitatea litera cu litera. Nu e nevoie sa adaug ceva la adevarul exprimat atat de concis.

Stau, totusi si ma intreb fara ca sa am raspuns clar sau cat de cat multumitor : daca oamenii isi dau seama ca felul in care sunt perceputi, cunoscuti chiar si de catre cei care nu ii cunosc prea bine, adica vecini, colegi de munca, este comportamentul lor, de ce nu se asigura sa se faca placuti si respectati, sa fie admirati si pretuiti? Sunt destui dintre cei al caror comportament lasa mult de dorit. Nu le pasa? Concluzia fireasca asta ar fi, sau posibil sa nu traiasca dupa acelasi cod valoric, ma refer la codul moral in societate care ar fi sa fie unic pentru toata lumea. Daca asa ar sta lucrurile, ce lume ar fi! De vis frumos.

Mai stau si cuget la aceia dintre noi care se straduie sa se comporte exemplar in societate , intre oameni care nu ii cunosc decat in afara casei si a familiei. Par oameni minunati, dar sunt? Incearca sa para si sa insele buna credinta a celorlalti, din fericire insa falsitatea, fatarnicia josnica, in general se dezvaluie pana la urma. Din pacate mai am o remarca de facut, anume, ca adesea, oamenii sinceri si directi calca uneori „in balta” cu remarcile lor oricat de corecte ar fi, devin ofensatori fara sa vrea. Intr-un fel de concluzie, noi sa ne ferim sa ranim pe ceilalti cu cuvintele iar daca avem ceva de spus sau corectat sa ne straduim pe langa un mod de comportament cinstit si frumos fata de cei din jur, sa ne controlam spusele, cuvintele, ca sa aiba rezultatul dorit spre imbunatatirea neregulilor, nu pe cel opus.

Exista intotdeauna nadejdea in bine, ce astazi s-a facut gresit, maine se poate indrepta!

Gandurile mele bune, trimise spre intreaga lume!

Cristina David

Pe negandite

Cand am gandit sa alcatuiesc un blog, am avut clara si hotarata in minte tematica : cea religios-duhovniceasca. Primul meu blog :”Dumnezeu este Iubire” din 2011, apoi blogurile dedicate parintelui martir Ilarion V Felea si parintelui Arsenie Boca. Mult timp a trecut , scriam cum reuseam si aveam timp, caci lucram uneori si 10 ore (eram administrator la o galerie de arta si aveam multa raspundere)), insa m-am descurcat inaintand cu pasi marunti pe calea tehnicii computerizate si a tuturor detaliilor de culise ale administrarii unui blog. Am ajuns sa deschid site-uri pe Blogger si imi era la indemana sistemul, alesesem teme diferite de cea duhovniceasca , doar unul era dedicat Parintelui Teofil Paraian. Timpul inainta, inaintam si eu in varsta. M-am hotarat sa raman pe WordPress si cu blogurile mele initiale. Dar dorinta sa scriu mai mult despre trairi, emotii, aspecte din viata , m-au facut sa imi iau inima in dinti si pe rand, cu intarziere mare si indecizii, au aparut doua bloguri active la ora asta : „Seninul din suflet” si „Unlimited Possibilities”, redactat in limba engleza, a doua mea limba.

Nu gandisem vreodata sa ajung sa scriu mai amanuntit despre mine sau activitatile, preocuparile, preferintele mele. Nimerindu-se sa citesc pe internet diverse blog-uri cu caracter personal mi s-a retrezit dorinta mea mai veche. Dintre primele care mi-au atras atentia au fost „Vrabiutele” si blog-ul lui Petru Racolta. Au urmat blog-urile „Motive pentru condei”, blog-urile dnei Gabriela Mihaita David, careia i-am indragit desenele in pix, nemai pomenit de reusite…Unchiul meu a fost pictor si cateodata se delecta cu cate un desen in pix. L-am vazut lucrand o data , fara gres inaintand pe pagina, schita atunci o parte a gradinii lui, o tema favorita in picturile lui. Formidabil! Nu cred ca as putea face nici trei miscari fara a gresi…

Dar, mi s-a ivit in minte gandul sa reiau indeletnicirea mea de pe vremea cand lucram la Galeria de Arta Thomas Kinkade, cand, cu micutul talant daruit de Doamne, reincepusem sa desenez, sa schitez in creion negru apoi in creion colorat. De curand, de cand cu recluziunea fortata cauzata de virusul al carui nume nu vreau sa-l pomenesc, atat de urat mi se pare ce s-a petrecut si ce inca are loc in lumea inteaga…am reluat atat interpretatul la keyboard cat si desenatul. Dispun de timp ceva mai mult in prezent si din fire nu sunt o persoana care sa pot sta locului fara ocupatie. Asa se pare ca e mai bine, imi descarc intr-un fel stresul inerent al zilelor care trec una dupa alta fara mari sau semnificative schimbari. Cand zici :Hop! ca e mai bine….ceva nu intarzie sa ne taie elanul.

„Fiecare dintre noi avem propriile masini ale timpului. Unele dintre ele ne duc inapoi in timp, si se numesc amintiri. Altele ne duc in viitor si se numesc visuri”

Noua tare ne place sa ne adancim cand si cand in amintiri si vise, unele ne pricinuiesc stari placute , altele ne incurajeaza si stimuleaza. Iar le mijloc e prezentul pe care intelept este sa-l privim cu seriozitate si responsabilitate…In el planuim si ne ancoram activitatile vietii de zi cu zi . Depanarile povestirilor scrise pe un blog intra in toate categoriile…

Fie-va calea acestei zile binecuvantata si luminata!

CristinaDavid