Hristos S-a Inaltat!

Miroase a flori de rai si a dulce vara,

Si a parum de cer inlacrimat,

Si-n suflete tresalta a cata oara?

Mesajul sfant : „Hristos S-a Inaltat!

E cantec pe pamant, si-n vesnicie,

Si soarele surade in inalt,

Cantati voiosi, strigati cu bucurie,

Sa stie toti: „Hristos S-a Inaltat”!

Cristina Magdalena Francu

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332.

Inaltarea Domnului – deplina indumnezeire a firii umane asumate

Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

postare – Cristina David

Lie Ciocarlie draga,

„Datorită obiceiului ei de a se ridica în văzduh şi a cânta în înaltul cerului, despre ciocârlie s-au scris multe legende, fiind considerată fiica soarelui sau fata care s-a îndrăgostit de soare. Sosirea ei este semnul că primăvara s-a stabilit definitiv în locurile respective.”

Curiozitate: Nu am stiut ca… Ciocârlia este singura pasăre care canta si in timpul zborului.
Micile ei dimensiuni o ajuta sa se inalte usor la inaltimi ametitoare. Acolo sunt convinsa ca se simte in largul ei, libera si fericita…doar acolo.

Lie Ciocarlie draga,

Ciripitul tau, cand duios dar… si voios

trilurile-ti dulci maiestre

nu le mai aud din zbor…

Lie Ciocarlie draga,

oare unde esti acum?

Spre Inaltul tau eu am privit …

dar nu te-am mai zarit

te ascunzi si tu,

ori in anul asta nici nu ai sosit?

Lie Ciocarlie draga,

oare unde esti acum?

Cris D

Cristina David

Curiozităţi Ludwig van Beethoven

„Muzica este o revelatie mai inalta decat toata intelepciunea si filosofia”

Muzicologul timisorean Luciana Ianculescu şi-a dedicat mult timp, a studiat peste 80 de surse, a străbătut Austria, Germania şi Ungaria, pentru a aduce la iveală emoţionanta poveste a Jeanettei von Grath, prima iubită a lui Beethoven. In lucrarea sa “…Timişoara e poate cea de totdeauna” autoarea surprinde zeci de personalităţi care fie că s-au născut aici, fie doar au trecut prin oraş, au lăsat în urma lor amintiri memorabile, de la prima iubită a lui Ludwig van Beethoven, care a locuit şi îşi doarme somnul de veci aici, Jeanette d’Honrath, , până la Johnny Weissmuller (alias Tarzan).

O femeie frumoasă cu părul blond şi ochi albaştri, i-a atras atentia tanarului compozitor. Era inzestrata cu o fire placuta si cu o voce remarcabila, desigur aspecte care au ajutat.
Jeanette d’Honrath, prima iubire a lui Ludwig van Beethoven, devenită Johanna von Greth după căsătoria cu căpitanul Karl von Greth, a locuit în România, la Timişoara, în clădirea Casei Armatei, soţul său fiind numit comandantul Garnizoanei, în 1823. De curând a fost dezvelita la Timişoara o placă comemorativa dedicată iubitei marelui compozitor, prin eforturile Lucianei Ianculescu, profesor de muzică. Beethoven şi Jeanette d’Honrath s-au cunoscut la Bonn şi există documente care arată că marele compozitor avea adresa din Timişoara a primei sale iubiri.

sursa : http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/ludwig-van-beethoven-leben

Cristina David

In noptile de iarna albe

In nopile de iarna albe

Ma duce gandul la povesti

Ce mama le citea in salbe

In noptile de iarna albe…

Este un gand care ma doare

O umbra-n taina ce apare

In noptile de iarna albe…

Ma duce gandul la povesti

Cristina David

Timpul si noi

Distanta si timpul…pot estompa relatii, este foarte adevarat. Timpul insa, sa recunoastem acest lucru, are intotdeauna o cale frumoasa de a ne arata ce si cine conteaza cu adevarat…si cine a poposit doar temporar in vietile noastre pasagere pe acest pamant. Distantele pe care viata le pune in chip nemilos intre noi si cei dragi le putem scurta sau escalada cumva, dar in timp nu ne putem intoarce.

„Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil”.

Mintea nostra este dotata intre altele cu niste masini miraculoase cu care putem oricand calatori in timp. Intr-unele ne urcam spre a ne duce inapoi, le luam in statia „Amintiri”. Din ele coboram doar cand vedem pe geam amintiri frumoase. Cu alte masini putem merge inainte , acestea sosesc in statia „Vise”. Putem opri din calatorie in acele statii unde vedem vise pe care avem sansa sa le cladim si sa le implinim. Timpul este un adversar de temut in viata, si este bine sa ni-l facem prieten.

„Toti avem propriile noastre masini ale timpului. Unele ne duc inapoi, se numesc amintiri. Unele ne duc inainte, se numesc vise”.

postare – Cristina David