Frumusetea este relativa

Cu adevarat aprecierea lucrurilor, a persoanelor , a

Frumusetea unui obiect,  sta in ochii privitorului,

Frumusestea unei poezii sta in sensibilitatea cititorului

Frumusetea unui peisaj sta in intensitatea trairilor

Frumusetea unei flori sta in gingasia sufletului privitorului

Frumusetea unei opere de arta sta in stimularea creativitatii….si educarea simtului estetic

Frumusetea unui om sta in sentimentul viu trezit de un complex de trasaturi care nu sunt doar fizice.

Frumuesetea exprimarii consta in potrivirea cuvintelor.

desen – Cristina David

Si putem continua cu alte multe feluri si criterii de aprecieri a frumusetii a tot ceea ce facem , gandim, rostim.

O constatare pe care o fac este aceea ca aprecierea frumusetii omului tine mult de trasaturi de o mare complexitate in care trasaturile de caracter au un rol major. La om nu se pune problema sa apreciem aparenta (care cel mai adesea inseala) pentru ca nu aspectul exterior cu trasaturile fetei, silueta corpului il fac pe om frumos cu adevarat. Ne influenteaza in apreciere (asa sunt eu, poate altii ma vor contrazice) bogatia interioara a sufletului si caldura inimii.

foto- intenet

O intamplare pe care am trait-o eu , relativ la ce discutacum- calatoream de la Bucuresti la Sinaia , cand la Ploiesti s-au urcat in acelasi compartiment doi tineri. Am aflat ca mergeau la o intrunire yoghina. Da, ioghina. Eram si cu fiul meu pe atunci un adolescent de 14 ani. Cum se intampla adesea, s-a pornit o conversatie in care unul dintre tineri, cu trasaturi ale fetei deloc armonioase a patruns mai adanc in explicarea unor principii ale filosofiei yoga, o facea la modul evident cu buna credinta necautand sa ne influenteze adica sa ne convinga in vreun fel, stia ca suntem crestini. Recunosc, sincer, am fost atrasa si interesata de felul cum relata ceea ce povestea., o povestire ca o legenda minunata. Si, un fenomen pe care nu l-am mai intalnit niciodata pana atunci, s-a petrecut in fata ochilor mei: fata lui de loc frumoasa, s-a luminat aievea iar trasaturile ei apareau tot mai armonioase pe masura ce vorbea despre trairi spirituale personale. Cand au coborat la Sinaia, devenisem intre timp, pentru acel scurt interval, cei mai buni prieteni.Frumos este cu adevarat sufletul care primeste lumina si bucuria de Sus. Tanarul isi pastra frumusetea chipului.

Bucurie sfanta, suflete frumoase! Un weekend binecuvantat va doresc!

Cristina David

Amintiri, amintiri

Din amintirile din copilarie prea putin am povestit, nu am dezvaluit decat unele hobbies , cele cu colectiile pietricelelor si ale scoicilor.

Domnul mi-a daruit cativa talanti pe care prin conjuncturi si in situatii prielnice am ajuns ca sa ii pun in folosinta , iar la varsta de acum cand am ceva mai mult timp, am reluat cu drag unele dintre preocuparile avute pe parcursul timpului , activitati extraprofesionale, sa le numesc. Intre altele imi place mult sa cant la keyboard-ul Casio, mai ales sa improvizez (nu am pianina sau pian).

Un alt hobby timpuriu a fost culegerea cu atentie a frunzelor toamnei cazute in iarba inca verde , uscarea lor intre doua coli de ziar si asemenea, uscarea florilor de camp, la care mi-a venit in minte sa fac aranjamente/colaje , sa le pastrez ca suveniruri. Cu elevii mei din clasa a 2 a aici in SUA, faceam acest lucru cam o data pe saptamana sa ii ajute la dezvoltarea aptitudinilor artistice, a creativitatii, etc. Inventam si alte idei , le puneam in practica , Doamne ! cat de incantati erau! In tara predasem engleza la un liceu din Bucuresti (Industrial nr 1) si nu a fostgreu sa fiu admisa aici in invatamant ca profesoara titulara. Au avut nevoie de actele de absolvire a Facultatii, exemene post universitare, atat, si au facut echivalarea studiilor.

In vremea asta in tara este noapte adanca si va doresc :

Noapte binecuvantata cu inima curata!

Cristina David

Prietenia , respectul, reciprocitatea

Despre prietenie, cu părintele Teofil Pârâian

„Esenţa prieteniei o constituie iubirea şi respectul, dar aceste elemente trebuie să fie în reciprocitate. Dacă nu, atunci nu există prietenie. Oferi şi primeşti: oferi iubire şi respect şi primeşti iubire şi respect. Nici atunci când calculezi cât oferi şi cât primeşti, nu poate fi vorba despre o prietenie. Iubirea, când oferă nu se gândeşte: „Am dat prea mult”, pentru că cel care iubeşte, are bucuria de a oferi şi oferă, împreună cu iubirea şi respectul, chiar inima lui.

Artist : Alexander Averin – foto internet

Să ne cercetăm pe noi înşine, în ceea ce priveşte dorinţa de a înmulţi iubirea şi respectul. Să nu îngăduim în conştiinţa noastră nimic care ar putea umbri prietenia, nimic care ar putea umbri relaţiile noastre prieteneşti. Gândiţi-vă că prieteni nu suntem cu mulţi, aşa-i făcută firea omenească… putem să-i cuprindem în iubirea noastră pe mulţi, putem să avem respect faţă de toţi oamenii, dar prieteni suntem cu câţi suntem.

Cristina David

Cum e vara pe la noi

In Mount Holly, statul New Jersey, unde locuiesc de 34 de ani, am cam zgribulit toata primavara, pe langa frigul din inimile speriate de pandemie, natura isi arata lipsa de intelegere si compasiune prin ploi reci , nepasatoare si daca isi facea aparitia soarele, intr-un mod timid si neconvingator, tot frig era. Mai ieseam rar de tot la o plimbare scurta mai mult cu masina, nu perpedes. Asa a fost, avem doar amintiri zgribulite…

Dar, cu totul pe neasteptate, exact „ca din senin”, vremea s-a rasucit in multe spirale si ne-am pomenit cu temperaturi ridicate de vara veritabila. Din mai, pe la sfarsit de luna…tot asa o tine, de atunci iar luna iunie a avut cateva furtuni intre care una de proportii uriase rasturnand copaci si smulgand crengi , un vant care gonea cu o viteza de peste 120 km /ora.

“Cu firea ei cea arzatoare
Sosit-a vara înapoi.
Toti pomii sunt in sarbatoare,
In tei sta floare langa floare…
E dulce vara pe la noi!”
Duiliu Zamfirescu

Oh!!! Uitam sa amintesc despre unicul tei pe care il avem in apropiere, se afla chiar in cartierul meu. In plimbarea de ieri ma apropiam de locul lui dar eram absenta cu gandul, nu il vedeam dar deodata o aroma inconfundabila m-a trezit din meditatie si m-au napadit intens amintirile si dorul de teii Bucurestiului. Cata poezie este in mireasma florii de tei, nu este de fel mirare ca pentru Eminescu teiul era un copac sfant…”Linden trees” li se spune in engleza insa aici, in zona noastra, sunt un fel de „rara avis”.

„Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.”- F. Scott Fitzgerald

Am ales citatul anume sa-l postez pentru ca am aceeasi traire.

Cristina David

Bisericuta sufletului meu

Bunul Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei adormiti intru Domnul !

Cristina David