Uitarea sau neglijarea

Alergand in goana intr-un maraton pe care nici macar nu avem vreo garantie ca il vom castiga pe primele locuri….trecem cu totala nepasare pe langa atatea lucruri din jurul nostru , la careaca ne-am opri sa le privim mcara cateva minute ne-ar aduce linistea dorita prin minunatia si frumusetea lor. Ne-ar intra aceasta frumusete in suflet si am sesiza diferenta intre activitatile de rutina facute in goana si minutele de recreere pe care cu usurinta ni le putem darui daca nu am fi atat de prinsi in zorul lucrurilor.

Sa nu uitam sa admiram o floare frumoasa cand o vedem

Sa nu uitam sa observam jocul luminii soarelui cu umbra pe pajisti

Sa nu uitam sa privim cerul albastru si formele interesante ale norilor calatori

Sa nu uitam sa ne delectam cu cantecul pasarilor cand il auzim. Ata de diferite trilurile lor!

Sa nu neglijam multe ocazii de inveselire si buna dispunere care ne-ar ajuta sa fim mai putin incordati in timpul zilei. Si, cand nu neglijam sa ne rasfatam pe noi insine cu cate ceva frumos, zilnic, ne dam seama cat de simplu este. Gasim si timp ( caci asta e scuza noastra „universala”), ca doar nu ne cere nimeni sa le facem pe toate in aceeasi zi.

De cate ori reusesc sa fiu mai atenta si sa observ ceva frumos in casa, in drumul cu masina, pe strada…in plimbarea de dezmortire a corpului, ma simt invaluita intr-o stare de bine. A ne ingriji sa ne acordam putin timp meritat si pentru noi insine, de fapt inseamna ca acordam timp si atentie celorlalti.

O seara frumoasa cu mult bine, la toti !

Cristina David

„Zana Ploaie”

„Ploaia este har, este cerul care coboară pe Pământ. Fără ploaie, nu ar exista viață. „(John Updike)

Nu-mi place ploaia in general, sa spun mai exact, nu-mi plac zilele ploioase care te tin in casa, indiferent de anotimp. Soarele si jocul umbreor cu lumina sunt peisajele mele preferate , ca niste picturi in natura.

Dar dupa ploaie, mai ales pe timp de vara, ati remarcat cat de fumos miroase aerul? De parca o mana de sus a parfumat totul in jur. Apa cazuta din cer a spalat si curatat inpuritatile si toate cele ce au viata : de la iarba la frunzele copacilor, arbustilor, pana la pamantul reavan in care isi au radacinile, emana din ele o aroma pe care o elibereaza in mod natural. Apoi, ozonul acel miraculos gaz albastrui , inmiresmeaza atmosfera. Curcubeele, acele arcuri marete multicolore care apar din picaturile de apa si refractia luminii in conditii mai rar indeplinite, sunt fenomene miraculoase. Ca si copil simteam un impuls puternic sa pasesc pe ele ca pe niste poduri spre cer.

„Dacă doriți curcubeul, trebuie să îndurați ploaia. „(Dolly Parton)

Indur ploaia , doar doar voi vedea un curcubeu ca o veste buna, promitatoare ca pamantul nostru va fi binecuvantat!

Un weekend frumos cu tot ce este de folos incununat!

Cristina David

Colectii de suflet (I)

Mergeam la pas de-a lungul unui paraias, cautand cu atentie in dreapta, in stanga, in fata, ceva care sa-mi convina. Urmaream cu privirea pietricele mai mari sau mai mici , de diferite forme, slefuite sau mai colturoase. Aveam in minte ce voiam sa expun colegilor mei la scoala unde predam atunci, la sedinta de dimineata. Ma angajasem cu o povestioara simbolica si imi venise ideea cu pietricelele care in natura fie la vant si ploaie, fie pe malul raului sub apa, fie sub zapada in strat gros asternuta, se modifica, sau nu. Cele care sunt pe malul apei sau pe fundul albiei sub actiunea apei care curge intr-una si le slefuieste, arata tot mai frumoase, mai netede, mai lucioase. Cele care nu sunt modelate de nimic raman la fel.

La fel se intampla cu sufletul omului. Cand il ai pe Dumnezeu in inima, te rogi in fiecare zi pentru tine si pentru altii, te stradui zilnic sa ii asculti poruncile si iti ceri iertare cand n-o faci si gresesti, sufletul se slefuieste duhovniceste si cauta tot mai mult sa se inalte si sa se imbogateasca in fapte bune , milostenie, bunatate, blandete ,iubire chiar pentru cei care nu sunt buni cu tine…Santul Apostol Pavel numea aceste virtuti dobandite prin har de la bunul Dumnezeu prin stradanie si nevointe in viata duhovniceasca”roada Duhului” in a sa epistola catre Galateni (5: 22-26):

„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”

Cristina David

Cum e vara pe la noi

In Mount Holly, statul New Jersey, unde locuiesc de 34 de ani, am cam zgribulit toata primavara, pe langa frigul din inimile speriate de pandemie, natura isi arata lipsa de intelegere si compasiune prin ploi reci , nepasatoare si daca isi facea aparitia soarele, intr-un mod timid si neconvingator, tot frig era. Mai ieseam rar de tot la o plimbare scurta mai mult cu masina, nu perpedes. Asa a fost, avem doar amintiri zgribulite…

Dar, cu totul pe neasteptate, exact „ca din senin”, vremea s-a rasucit in multe spirale si ne-am pomenit cu temperaturi ridicate de vara veritabila. Din mai, pe la sfarsit de luna…tot asa o tine, de atunci iar luna iunie a avut cateva furtuni intre care una de proportii uriase rasturnand copaci si smulgand crengi , un vant care gonea cu o viteza de peste 120 km /ora.

“Cu firea ei cea arzatoare
Sosit-a vara înapoi.
Toti pomii sunt in sarbatoare,
In tei sta floare langa floare…
E dulce vara pe la noi!”
Duiliu Zamfirescu

Oh!!! Uitam sa amintesc despre unicul tei pe care il avem in apropiere, se afla chiar in cartierul meu. In plimbarea de ieri ma apropiam de locul lui dar eram absenta cu gandul, nu il vedeam dar deodata o aroma inconfundabila m-a trezit din meditatie si m-au napadit intens amintirile si dorul de teii Bucurestiului. Cata poezie este in mireasma florii de tei, nu este de fel mirare ca pentru Eminescu teiul era un copac sfant…”Linden trees” li se spune in engleza insa aici, in zona noastra, sunt un fel de „rara avis”.

„Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.”- F. Scott Fitzgerald

Am ales citatul anume sa-l postez pentru ca am aceeasi traire.

Cristina David

Viata cu folos

Viata aici pe pamant este un dar de Sus venit si avem o mare datorie ca sa nu o irosim in activitati fara rost ci sa o traim cu mult folos spre binele nostru.

Timpul ne poate veni in ajutor, sa ne fie un aliat temeinic atunci cand invatam cum sa-l folosim cu discernamant dar cand avem tendinta sa nu ne planificam ce avem zilnic de facut, sau sa programam prea multe activitati lucrurile se complica. Sa ne straduim sa ne facem un obicei bun pe care nici eu inca nu l-am dobandit: planificarea celor de facut in ziua respectiva prin „timing” rational adica sa acordam activitatilor o anume perioada de timp definita avand in vedere dificultatea lor. Unele se pot implini in timp scurt, altele necesita organizare, gandire, consum mare de timp. Nu reusesc inca , iar daca izbandesc intr-o zi mai bine, sunt bucuroasa si multumesc Domnului. Am invatat insa ceva care imi vine in ajutor ca sa nu devin nervoasa sau iritabila pentru ca nu mi-am atins toate punctele in acea zi. Sau pentru ca nu am terminat o anume lucrare. Toate se pot reprograma sau termina in ziua urmatoare. Acesta nu este cazul cand avem sa dau exemplu, un test de dat la o data fixa. Este drept. Nu mai sunt la anii examenelor si ar trebui sa fiu mai maleabila in organizarea timpului. Voi insista si persevera! Si ma voi ruga!

Melodice dimineti

Tristetea apleaca ruginit un ram

de care anina imbujrat

marul copt al bucuriei,

Insasi tristetea, invinsa povara!

Fluida, o fericire rupe zagazuri

subtiind hotarul dintre noapte si zi,

pana cand un soare dens si sonor

face umbrele noastre sa cante.

Melodice dimineti stralucind amanari.

Nimicul invins de mari intamplari.

versuri : Ignatie Grecu – Manastirea Cernica

postare – Cristina David