Timpul si noi

Distanta si timpul…pot estompa relatii, este foarte adevarat. Timpul insa, sa recunoastem acest lucru, are intotdeauna o cale frumoasa de a ne arata ce si cine conteaza cu adevarat…si cine a poposit doar temporar in vietile noastre pasagere pe acest pamant. Distantele pe care viata le pune in chip nemilos intre noi si cei dragi le putem scurta sau escalada cumva, dar in timp nu ne putem intoarce.

„Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil”.

Mintea nostra este dotata intre altele cu niste masini miraculoase cu care putem oricand calatori in timp. Intr-unele ne urcam spre a ne duce inapoi, le luam in statia „Amintiri”. Din ele coboram doar cand vedem pe geam amintiri frumoase. Cu alte masini putem merge inainte , acestea sosesc in statia „Vise”. Putem opri din calatorie in acele statii unde vedem vise pe care avem sansa sa le cladim si sa le implinim. Timpul este un adversar de temut in viata, si este bine sa ni-l facem prieten.

„Toti avem propriile noastre masini ale timpului. Unele ne duc inapoi, se numesc amintiri. Unele ne duc inainte, se numesc vise”.

postare – Cristina David

Dezmortire

Prea mult INTUNERIC in ganduri, in sentimentele si inimile oamenilor de pretutindeni ….
Este nevoie de LUMINA ca sa putem supravietui in trup, minte si spirit !
Nimeni si nimic nu dainuie in intuneric , decat doar intunericul insusi.

Avem nevoie de soarele din noi si de caldura pe care o emana si o raspandeste in jur spre a incalzi si lumina inimile reci, mintile tulburi si obosite…..
Am putea trai in plina lumina dar nu gasim calea sau am ratacit-o….

Bucuria de a trai , bunatatea din noi, fericirea clipei prezente ,oare unde le regasim si cum?

Noian

de frunze moarte

acopera pamantul

si grebla ….nu mai este.


Avem maini voinice

cu multa-ndemanare

ce din covorul putred

gramezi pot sa ridice…

sa le dea foc

apoi…

lumina si caldura

veni-vor inapoi…..

Aproape de Cer

Ma simt alt om pe varful muntelui: inspir aer curat , rarefiat , ametitor prin taria lui si purificator prin apropierea de cer!

MUNTELE este inaltul si adancul si adaosul de oboseala proaspata. Muntele este asadar aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine.”
Lucian Blaga

O clipa-n timp

O clipa-n timp

e parte din Eternitate

nu o vedem, dar o traim

o auzim sau o simtim

ne doare, sau ne-nalta

o raza de lumina,

un tril duios de ciocarlie,

un zambet cald,

o lacrima pe-obraz…

o clipa-n timp

e parte din eternitate..

Cristina David

Momente de fericire

Alergand in goana prin viata intr-un marathon cu scopuri mercantile pe care nici macar nu avem vreo garantie ca il vom castiga pe primele locuri….trecem cu totala nepasare pe langa atatea lucruri presarate de-a lungul drumului , nedand importanta decat sa obtinem cu orice pret ceea  ce nu avem si nerealizand ca ce avem este pretios pentru sufletele noastre, pentru sensul adevarat al vietii.

Iesisem “in oras” , cu treaba…in NJ,  aceasta expresie nu este proprie cand locuiesti , ca mine, intr-o localitate mica si pitoresca inconjurata si presarata in multe locuri de verdele crud al primaverii  sau de multicolora paleta a toamnei.

In loc sa conduc mai departe in mare graba, am oprit-o. Mi-am dat jos din masina  si cu o mare bucurie , incantare, am fotografiat privelistea , fericita ca aveam de data asta celularul cu mine….pierdusem alte ocazii asemanatoare ramanand cu un sentiment de parere de rau.

Aceste ocazii nu le avem mereu, dar cand le observam , cand ne ies in cale, sa le dam atentie! Ne lumineaza si incanta sufletul, ochii , ne dau o alta perspectiva asupra vietii. si ne fac ziua mult mai frumoasa.

Sunt si alte ocazii pe care le neglijam, pur si simplu le pierdem din vedere. Sa scriem un mesaj cald ,  cuiva apropiat, sau sa le dam celor dragi un scurt telefon ca semn de atentie adevarata, neconditionata….

Uitam gesturile frumoase facute de altii pentru noi, dar nu le uitam pe cele urate. Uitam să intindem o mana unui suferind. Uitam să zambim, sa privim cu duioşie, sa mangaiem, să imbratisam. Uitam adeseori sa multumim, nu ne vine usor ca sa iertam sau sa recunoastem cand am gresit ceva. Uitam sa renuntam la orgoliu, la invidie şi la toate sentimentele negative.

Nu mai stim sa traim cu adevarat , sa simtim , sa ne bucuram , sa gustam frumusetile vietii . Nu mai stim sa rostim  intr-un extaz „DOAMNE, cat de minunat este ! Cat de bun esti cu noi!”

Nu am exagerat de fel ce am exprimat in scris , sunt constienta ca multi dintre noi simt la fel. As avea un sfat , pe care il dau din inima : Sa putem a ne opri macar cateva clipe din goana vietii acesteia care tinde sa ucida ce este bun si frumos in noi . Ca sa ne umplem sufletele de energie luminoasa , de multumire pentru ce avem, de iubire pentru cei din jurul nostru.

Bucurati-va de toamna in continuare !