Eu sunt Cel ce Sunt

Dis de dimineata cand boabele de roua inca luceau in lumina soarelui abia rasarit privirea imi fu atrasa de o minune de floare careia ii admir subtilele nuante de culori ale petalelor, verdele crud al lujerului si frunzelor, mireasma imbatatoare si nu pot intelege ce fenomen ar fi putut avea loc in atat de scurt timp. Cu doar cateva zile inainte zarisem pe una din ramurele ceva mic si urat verdenegricios . Noi ii spunem „mugure”. Ma uit de jur imprejur fascinata, ca si cum abia atunci vedeam pentru intaia oara cerul azuriu, verdele intens al ierbii, freamatul frunzelor in miscarea unei adieri si imi dau seama ca de fapt abia acum dispun de un scurt ragaz ca sa constientizez una din nenumaratele minuni prin care Dumnezeu ne dovedeste ca El, Creatorul, exista. Nu doar ca a creat tot ce vedem, si ca El exista, El creeaza din nou si din nou intreaga natura, intreaga lume. In vremea care se scurge si noi o numim timp, toate lucrurile create din lumea noastra sunt in continua transformare, se schimba sub ochii nostri, nu avem cum sa nu vedem asta. Creatorul insa, nu se schimba, nu se transforma, El pur si simplu continua sa existe, exista dintotdeauna si va exista intotdeauna. Menirea Lui este aceea a Creatorului: ca sa recreeze, sa refaca, sa adauge noi minunatii la cele existente…la infinit.

EU SUNT CEL CE SUNT!

Tu esti Doamne, Cel ce Esti,

Fara limite ori margini

Tu Esti Alfa si Omega

Nu esti timp, nu esti nici spatiu,

Har si pace esti Tu, Doamne,

Esti Iubire fara margini

Pana-n Veci Tu esti acelasi

Tu esti Doamne, Cel ce Esti

Cris D

Acesta este Dumnezeu, care nu exista doar azi, dar a existat dintotdeauna si va exista intotdeauna. Dumnezeu este insusi echilibrul Creatiei Sale.

Cand Ioan a scris scrisorile sale catre cele sapte biserici, el a folosit urmatoarele cuvinte revelate lui de catre Dumnezeu: Har si pace voua din partea Celui ce este, Celui ce era si Celui ce vine (Apocalipsa 1:4).

A.W Tozer a spus: “”Dumnezeu traieste intr-o stare a existentei dincolo de noi si mult deasupra noastra si infinit de departe de noi, si totusi, cand ne gandim la Dumnezeu, incercam sa ne gandim la cineva care este total diferit de tot ceea ce cunoastem noi. Dumnezeu ne intreaba cu cine seamana, cu cine Il vom compara. Raspunsul este “cu nimeni”. Nimeni nu este ca Dumnezeu, nimic nu este ca Dumnezeu. Dumnezeu este ca si El Insusi.

Cristina David

Hristos S-a Inaltat!

Miroase a flori de rai si a dulce vara,

Si a parum de cer inlacrimat,

Si-n suflete tresalta a cata oara?

Mesajul sfant : „Hristos S-a Inaltat!

E cantec pe pamant, si-n vesnicie,

Si soarele surade in inalt,

Cantati voiosi, strigati cu bucurie,

Sa stie toti: „Hristos S-a Inaltat”!

Cristina Magdalena Francu

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332.

Inaltarea Domnului – deplina indumnezeire a firii umane asumate

Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

postare – Cristina David

Ai nădejde !

„Dumnezeu niciodată nu se grăbeşte, dar întotdeauna ajunge la timp. Dumnezu nu spune niciodată „Nu!”, ci „Nu Acum!”. E o mare diferenţă! Dumnezeu priveşte cu ochii iubirii şi ai milei nu spre cea ce ai fost, nici spre ceea ce eşti, ci spre ceea ce vrei să fii. Ai nădejde !”

Sa ne bucuram de o zi in care mule lucruri bune se pot intampla!

Peştera Sfântului Apostol Andrei – marturie a trecerii Apostolului Andrei pe meleagurile noastre

La peştera Sfântului Andrei de lângă localitatea Ioan Corvin, din judeţul Constanţa, arheologul Sil­via Păun, care a făcut cercetări acolo, a demonstrat ştiinţific, într-un volum premiat de Academia Ro­mâ­nă, că peştera a fost la început un altar dacic, pes­te care, mai apoi, s-a dezvoltat şi practicat cultul creştin. Ea se bazează în concluziile sale pe cerce­ta­rea absidei din peşteră, pe felul în care ea a fost con­struită, pe existenţa unor repere geografice care identificau poziţionarea unui altar dacic acolo şi pe ceea ce s-a descoperit în peşteră atunci când a fost ea identificată, prin anii 1940, în urma unei reve­laţii. Observaţiile ei ştiinţifice confirmă tradiţia popu­lară, care, prin Balada peşterii Sfântului Andrei, afirmă că acolo au fost botezaţi primii creştini. În apropierea peşterii au fost nouă izvoare, unele s-au colmatat de-a lun­gul timpului, dar pa­tru din ele continuă să scoa­tă apă şi sunt pozi­ţionate în formă de cru­ce. Ba­lada aceasta are trei stra­turi de informaţii, supra­puse treptat în isto­rie, care dovedesc exis­tenţa, înainte de venirea Sfân­tului Apostol An­drei, a unei comunităţi re­ligioa­se a cultului lo­cal. Lu­crul cel mai inte­resant este faptul că An­drei a fost primit în aceas­tă co­munitate cu bu­curie, fapt unic în via­ţa sa. Până să ajungă în teritoriile noas­tre, s-a vorbit despre el ca des­pre un om prigo­nit, bă­tut, a cărui viaţă a fost pusă mereu în peri­col, prin fiecare teritoriu prin care a trecut. Aici, la noi, este singurul loc în care toate tradiţiile des­pre Sfântul Apostol An­drei nu vorbesc despre aşa ceva, ci despre faptul că a fost bine primit.
Sigur, cine te ascultă astăzi că vorbeşti aşa te poate considera rupt de realitate, atunci când toată lumea cere dovezi palpabile, cere artefacte desco­perite de arheologi, cere documente. Dar dacii nu au crezut în cuvântul scris, ci în cuvântul rostit. Şi ce a urmat după aceea, zecile de martiri din secolele următoare, care au murit în Dobrogea de astăzi şi care au fost descoperiţi în urmă cu câteva decenii, confirmă acest lucru. Ar tre­­bui, de asemenea, să înţelegem că încreştinarea strămoşilor noştri a fost un proces îndelungat, care s-a întins pe durata câtorva secole şi s-a consolidat în etape foarte bine definite, până când a ajuns să fie dominant în fostul teritoriu al Daciei.

http://arhiva.formula-as.ro/2016/1241/spiritualitate-39/andrei-apostolul-lupilor-21498

Manastirea Pestera Sfantului Andrei – biserica mare

NOTA – Putine lucruri sunt cunoscute despre pestera Sfantului Apostol Andrei. A fost descoperita in 1918 de Jean Dinu, un avocat, care, in urma unui vis avut intr-o noapte, a venit in acest loc si a descoperit pestera intr-o stare avansata de degradare. Dupa ce a curatat vegetatia caci pestera era inconjurata de paduri, el a construit cateva chilii iar odata cu primele chilii ridicate s-au adunat si primii calugari. Acestia slujeau sfintele slujbe in pestera. Au construit mai apoi turla de deasupra pesterii care la anul 1936, dupa cum spun unele persoane avea 40 de metri si se vedea de la drumul mare. Altii spun ca avea doar 18 metri. Pestera a fost sanctificata in 1943 dar in timpul perioadei comuniste a fost distrusa si transformata in adapost pentru animale. In 1990, cu binecuvantarea Bisericii Otodoxe Romane, s-au pornit lucrarile de restaurare a pesterii si si de construire a manastirii.

In prezent trei biserici fac parte din ansamblul Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei : Pestera Sfantului Apostol Andrei, sapata in stanca si amenajata in interior ca o adevarata biserica, o biserica mica situata la foarte mica distanta de pestera cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului in care se pastreaza o sfanta lacra cu moastele Sfantului Andrei si biserica mare a carei constructie a inceput in 1998, s-a terminat in 2002.

postare – Cristina David