Trairi de iarna

„Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.” Mihai Eminescu

Poezia ca forma de exprimare artistica porneste intotdeauna din sufletul celui care o scrie direct spre sufletul cititorilor. Impresia pe care o fac versurile asupra receptorului nu este aceeasi, dupa cum si sufletele difera mult ca sensibilitate, bogatie, stare de moment…

A sosit de curand iarna in acest an impovarat de amaraciune si multa tristete ,care in curand se va incheia si am gasit potrivit sa postez o poezie adecvata, cumva, cu atmosfera si trairile lui, rareori luminat de veselie. Ne ramane speranta insa, pentru cele ce vor veni in noul an.

Cântec fără cuvinte
​(de A. E. Baconsky)

​Tot ceea ce te atinge o clipă
Se topește în treacăt ca neaua,
Ca neaua atinsă
De răsuflarea lui martie.

Privești vulturii care zboară
În cercuri largi peste munți
Și simți cum toate alunecă
Din inima ta și dispar.

Poza – internet

Dar iată vine iarna și din nou
Zăpada reapare peste câmpuri
Și toate clipele prin care ai trecut
Prind iar ființă-n jurul tău și murmură.

Și ca fluxul pe plajele galbene
Îți crește-n suflet propriul tău trecut…
Vai, cât de rău e atuncea să nu ai pe nimeni aproape
Ca să-ți pleci fruntea pe umărul lui. 

Din volumul „Fluxul memoriei”, 1967

Cristina David

S-au întâlnit pe-un colț de gând

S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.

foto internet

Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Din colectia personala – pictura in acrilice

Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:

-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând și curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:

Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.

Van Gogh – Noapte instelata

Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.

-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.

Pictura – internet

Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Silviu Marius Muntean

Cristina David

Fire and Ice

„Putem spune despre viața doar trei cuvinte: Merge mai departe… ” (Robert Frost)

In facultate am citit multe poeme de Robert Frost, erau o lectura obligatorie pentru ca in programa era inclusa si literatura americana, pe langa bogata si minunata literatura engleza. Duapa ani multi in care nu am avut chemarea, am reinceput a citi poezii in limba engleza, mai des. Gasind citatul cu spusele poetului american Robert Frost am rasfoit un volum si am gasit poemul „Foc si Gheata” care rezoneaza, simt eu, cu starea vremurilor prin care trecem. Apocalipsa este viziunea biblica despre sfarsitul lumii, glaciatiunea este o versiune oferita de stiinta. Optam si noi pentru amandoua, in functie de starea sufleteasca?

Fire and Ice

Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.

Foto – internet

Redau traducerea in limba romana :

Foc şi gheaţă

Spun unii ca lumea va sfarsi prin foc,

Altii spun ca in gheata.

Din dorintele-mi traite

Eu tin cu cei ce spun de foc..

Dar de ar fi sa mor de doua ori,

Cred ca stiu indeajuns ce-I ura,

Ca sa affirm ca pentru a pieri

La fel de buna e si gheata.

Si ar fi de ajuns.

(traducere – Cristina David)

Cristina David

Cismigiu – Gradina copilariei mele

In periplurile mele pe caile amintirilor din copilarie am vizitat in mai multe randuri
randuri frumosul meu Cismigiu , gradina cea mai veche a Bucurestilor, in vecinatatea careia am locuit 20 de ani din viata mea. L-am regasit dupa mult timp aproape acelasi parc de odinioara, mult indragit de iubitorii plimbarilor si admiratorii naturii prezenta aici in multiple aspecte. De o multicolora frumusete , acum in luna melancolica a frunzelor ce cad…



Cismigiu de toamna

Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.

Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.

poezie de Ion Pillat

Cristina David

Biserica din deal

Acest lacas sfant cu o existenta de veacuri in minunatii Munti Apuseni – Tara Motilor (Iancu, Arsenie Boca, Horea) este tot ce ma leaga pe mine mai mult de trairea mea sufleteasca in timp si de istoria, de viata celor dragi din neamul meu.
Putin spus, dar simtit infinit mai mult!

Biserica „Adormirea Maicii Domnului ” din comuna Criscior – datand din sec XV. FOTO – arhiva personala

Bisericuta sufletului meu  

Pe dealul unde urca un drumeag  

Strajuieste un lacas stravechi  

Bisericuta sufletului meu  

Sunt toti ai mei aici ,“prezenti”  

Ce-au fost chemati, pe rand, la Domnul  

Bisericuta sufletului meu…  

Pe dealul unde urca un drumeag  

E multa taina-n jur  

Sunt lucruri sfinte ce ma leaga  

De devenirea mea pe-al Domnului prag

sursa foto – arhiva personala

Duminica binecuvantata in lumina scaldata!

Cristina David