Un demiurg cu dalta-n mana

„Poet al formelor cioplite“, Brâncuşi construieşte o vastă operă de o remarcabilă complexitate tematică. După trecerea în eternitate, faima sa şi a operelor sale nu a încetat să sporească. Chiar şi după zeci de ani, lucrările sale ocupă un loc de cinste printre marile creaţii artistice ale lumii.

În limba egipteană, cuvântul sculptor înseamnă „creator“. Pentru marele maestru Constantin Brâncuşi, acest epitet se potriveşte cel mai bine, el fiind considerat demiurg al unui univers artistic unitar, articulat şi armonios în toate etajele sale: „Artistul trebuie să ştie să scoată la lumină fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică într-o existenţă cu adevărat vizibilă. Arta nu face decât să înceapă continuu“, spunea odinioară marele artist, subliniind rolul novator al artei şi rolul demiurgic al artistului.

Sursa: https://identitatea.ro/constantin-brancusi-sculptorul-sufletului-romanesc/

postare – Cristina David

Castelul Calendar din Transilvania – Isoricul si povestea lui

Printre „comorile” ascunse al României, de care foarte puţini au auzit, se numără şi Castelul-Calendar din Transilvania.

Un loc plin de mister, care ascunde o frumoasă poveste de iubire prin arhitectura sa unică şi care ar putea atrage sute de mii de turişti dacă ar fi promovat intens.

FB_IMG_1524836575693

Construit pe un deal de lângă localitatea Zău de Câmpie, în anul 1911, Castelul-Calendar nu este doar o legendă.  Clădirea are 365 de ferestre, câte zile are un an, 52 de camere, câte săptămâni sunt într-un an, şi 4 turnuri, la fel ca anotimpurile. A fost construit de către Istvan Ugron, pe atunci ambasadorul Austro-Ungariei în Rusia, care a cerut să fie ridicat ca mărturie a iubirii veşnice pe care o purta pentru una dintre fiicele ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Din păcate, pretenţiile prinţesei au fost prea mari. Aceasta i-a cerut baronului să paveze drumul către castel cu bani de aur, însă dorinţa nu i-a putut fi îndeplinită, căci baronul  a rămas fără bani. Câţiva ani mai târziu ea a fost ucisă, iar de atunci baronul nu s-a mai căsătorit, conform stirileprotv.ro.

Potrivit Wikipedia, timp de trei ani oamenii locului au fost obligaţi să muncească acolo, gratuit, cu uneltele şi cu animalele lor. Castelul de la Zău de Câmpie nu a fost vizitat foarte des de baron. Cu toate acestea a fost ridicat din ambiţia lui de a construi o reşedinţă de vară cu totul şi cu totul deosebită, diferită de orice altă reşedinţă. În perioada comunismului a fost preluat de stat şi a primit mai multe destinaţii în timp. Mobilierul a fost confiscat de conducerea comunistă şi transferat la Turda, unde era pe atunci centrul de judeţ. Castelul a fost, pe rând, sanatoriu pentru bolnavii de TBC, şcoală şi depozit de cereale, iar în ultimii ani casă de copii.

În prezent, castelul a devenit centru de plasamament aflat în subordinea Consiliului Judeţean Mureş şi adăposteşte aproximativ 70 de fete orfane. Din păcate, starea construcţiei se agravează însă pe zi ce trece.

sursa : https://www.descopera.ro

Actualizare

In prezent Castelul Calendar se afla in administratia Consiliului Judetean Mures. Autoritatile au in plan sa acceseze fonduri europene pentru a-l restaura.

Alexandru Iurian, primarul comunei Zau de Campie: “Sper ca vom reusi sa implementam un proiect cu doua componente, o parte pentru copii cu handicap si o parte cu centru de zi”.

Castelul Calendar este momentan inchis. Curiosii il pot admira din exterior insa daca paznicii sunt intelegatori, pot face o plimbare prin curtea incarcata de legende.

https://stirileprotv.ro/stiri/travel/povestea-din-spatele-unicului-castel-din-romania-construit-pe-principiile-unui-calendar.html

postare Cristina David

Din an in an…

Cantece din vremuri vechi purtate, colinde sfinte de Craciun, e vremea lor din nou acum. Este acea vreme a anului cand totul pare mai frumos iar oamenii doresc sa fie mai buni. Speranta patrunde in inimi si iubirea ne inconjoara din toate partile. E multa bucurie in tot locul!

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Peştera Sfântului Apostol Andrei – marturie a trecerii Apostolului Andrei pe meleagurile noastre

La peştera Sfântului Andrei de lângă localitatea Ioan Corvin, din judeţul Constanţa, arheologul Sil­via Păun, care a făcut cercetări acolo, a demonstrat ştiinţific, într-un volum premiat de Academia Ro­mâ­nă, că peştera a fost la început un altar dacic, pes­te care, mai apoi, s-a dezvoltat şi practicat cultul creştin. Ea se bazează în concluziile sale pe cerce­ta­rea absidei din peşteră, pe felul în care ea a fost con­struită, pe existenţa unor repere geografice care identificau poziţionarea unui altar dacic acolo şi pe ceea ce s-a descoperit în peşteră atunci când a fost ea identificată, prin anii 1940, în urma unei reve­laţii. Observaţiile ei ştiinţifice confirmă tradiţia popu­lară, care, prin Balada peşterii Sfântului Andrei, afirmă că acolo au fost botezaţi primii creştini. În apropierea peşterii au fost nouă izvoare, unele s-au colmatat de-a lun­gul timpului, dar pa­tru din ele continuă să scoa­tă apă şi sunt pozi­ţionate în formă de cru­ce. Ba­lada aceasta are trei stra­turi de informaţii, supra­puse treptat în isto­rie, care dovedesc exis­tenţa, înainte de venirea Sfân­tului Apostol An­drei, a unei comunităţi re­ligioa­se a cultului lo­cal. Lu­crul cel mai inte­resant este faptul că An­drei a fost primit în aceas­tă co­munitate cu bu­curie, fapt unic în via­ţa sa. Până să ajungă în teritoriile noas­tre, s-a vorbit despre el ca des­pre un om prigo­nit, bă­tut, a cărui viaţă a fost pusă mereu în peri­col, prin fiecare teritoriu prin care a trecut. Aici, la noi, este singurul loc în care toate tradiţiile des­pre Sfântul Apostol An­drei nu vorbesc despre aşa ceva, ci despre faptul că a fost bine primit.
Sigur, cine te ascultă astăzi că vorbeşti aşa te poate considera rupt de realitate, atunci când toată lumea cere dovezi palpabile, cere artefacte desco­perite de arheologi, cere documente. Dar dacii nu au crezut în cuvântul scris, ci în cuvântul rostit. Şi ce a urmat după aceea, zecile de martiri din secolele următoare, care au murit în Dobrogea de astăzi şi care au fost descoperiţi în urmă cu câteva decenii, confirmă acest lucru. Ar tre­­bui, de asemenea, să înţelegem că încreştinarea strămoşilor noştri a fost un proces îndelungat, care s-a întins pe durata câtorva secole şi s-a consolidat în etape foarte bine definite, până când a ajuns să fie dominant în fostul teritoriu al Daciei.

http://arhiva.formula-as.ro/2016/1241/spiritualitate-39/andrei-apostolul-lupilor-21498

Manastirea Pestera Sfantului Andrei – biserica mare

NOTA – Putine lucruri sunt cunoscute despre pestera Sfantului Apostol Andrei. A fost descoperita in 1918 de Jean Dinu, un avocat, care, in urma unui vis avut intr-o noapte, a venit in acest loc si a descoperit pestera intr-o stare avansata de degradare. Dupa ce a curatat vegetatia caci pestera era inconjurata de paduri, el a construit cateva chilii iar odata cu primele chilii ridicate s-au adunat si primii calugari. Acestia slujeau sfintele slujbe in pestera. Au construit mai apoi turla de deasupra pesterii care la anul 1936, dupa cum spun unele persoane avea 40 de metri si se vedea de la drumul mare. Altii spun ca avea doar 18 metri. Pestera a fost sanctificata in 1943 dar in timpul perioadei comuniste a fost distrusa si transformata in adapost pentru animale. In 1990, cu binecuvantarea Bisericii Otodoxe Romane, s-au pornit lucrarile de restaurare a pesterii si si de construire a manastirii.

In prezent trei biserici fac parte din ansamblul Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei : Pestera Sfantului Apostol Andrei, sapata in stanca si amenajata in interior ca o adevarata biserica, o biserica mica situata la foarte mica distanta de pestera cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului in care se pastreaza o sfanta lacra cu moastele Sfantului Andrei si biserica mare a carei constructie a inceput in 1998, s-a terminat in 2002.

postare – Cristina David