— „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.” Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt care exprima un adevar simtit sunt sigura, de foarte multi dintre noi, dar pe care in tumultul si zgomotul obositor al vietii zilnice il pierdem din vedere, cu toate ca respectarea lui ar implini o nevoie profunda a sufletului nostru care tanjeste dupa liniste si pace.
Acest lacas sfant cu o existenta de veacuri in minunatii Munti Apuseni – Tara Motilor (Iancu, Arsenie Boca, Horea) este tot ce ma leaga pe mine mai mult de trairea mea sufleteasca in timp si de istoria, de viata celor dragi din neamul meu. Putin spus, dar simtit infinit mai mult!
Biserica „Adormirea Maicii Domnului ” din comuna Criscior – datand din sec XV. FOTO – arhiva personala
Cand suntem obositi sau intristati, un loc linistitor mult binevenit este un lacas sfant cu atmosfera lui calda si primitoare parfumata cu mireasma de tamaie si busuioc. Aici, rugandu-ne in fata unei icoane indragite prin chipul sfantului / sfintei ce-l infatiseza , ne recapatam pacea si linistea, bunurile supreme, cum le numeste parintele Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia.
In tara noastra parca mai mult ca oriunde in lume circula din generatie in generatie legende pline de mister , cum este legenda despre Tara Luanei.
Muntii Buzaului – sursa : internet
Munții din jurul orașului Buzău au și o latură mai puțin cunoscută, învăluită în legende și paranormal. Un astfel de loc sunt așezările rupestre de la Bozioru, Buzău. Întinse pe 80 de kilometri, cele 30 de așezări rupestre din Județul Buzău sunt izvor nesecat de povești cu portaluri energetice, dispariții umane și comori ascunse de boieri. Cea mai mare aglomerare de astfel de așezări este pe raza localităților Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești. Deși atestate abia în secolul XVI când au început să fie locuite de sihaștri sau transformate în bisericii, așezările din piatră datează încă din epoca bronzului când serveau ca adăpost și lăcaș de cult. Pe unele dintre stâncile risipite prin pădure se văd simboluri precreștine, inscripții în chirilică, cruci ce vin să confirme locuirea zonei de-a lungul timpului. Țara Luanei, așa cum este cunoscută zona din apropierea comunelor Bozioru si Colți, reprezinta cel mai important complex de vestigii rupestre din Muntii Buzaului (Masivul Ivăneț).
foto – internet
Aici, printr-un proiect finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, s-au amplasat panouri informative și s-au făcut patru trasee menite să te poarte pe la toate atracțiile din zonă în traseul tematic denumit „Drumul Luanei”.
Legenda Țării Luanei
Țara Luanei, denumirea metaforică a ținutului muntos al Buzăului, se datorează unei legende care de generații întregi circulă pe cale orală printre țăranii din această regiune, susține călăuza Diana Gavrilă din comuna Colți.
Bătrânii povestesc că, în vremuri demult uitate, în Munții Buzăului domnea un rege bătrân și înțelept, Luana, ale cărui cetăți atingeau cerul. Apărătorii cetăților erau viteji netemători de moarte care luptau numai pentru dreptate, iar regele le vindeca rănile cu apele fermecate din Valea Izvoarelor. Vrăjmașii împinși de pizmă, în care de foc, au doborât Soarele Luanei, Pământul s-a cutremurat din încheieturi, iar pe locul cetății, scoarța terestră a rămas pustiită, semne care se mai văd și astăzi, a mai spus Diana Gavrilă.
Legendele din Țara Luanei sunt mult mai numeroase, dar nu exista confirmari date de studii stiintifice.
așezările din piatră datează încă din epoca bronzului când serveau ca adăpost și lăcaș de cult. Sursa oto – internet
‘”Munții Buzăului au fost incluși din cele mai vechi timpuri în geografia sacră a lumii. Peste această zonă se întinde un cer straniu, albastru, de o intensitate extraordinară, cum rar ți-e dat să întâlnești. Totodată, bătrânii povestesc de experimentele cu copii supradotați făcute de fosta Securitate, transportați aici cu autocamioane militare, dar și de fenomene stranii, cum ar fi dispariția de persoane, pentru a reapare peste timp”, a mai spus Diana Gavrilă, profesor de istorie, călăuză turistică.
Să fie acest loc o poartă către Lumea de Dincolo, o Poartă a lui Dumnezeu?
