— „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.” Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt care exprima un adevar simtit sunt sigura, de foarte multi dintre noi, dar pe care in tumultul si zgomotul obositor al vietii zilnice il pierdem din vedere, cu toate ca respectarea lui ar implini o nevoie profunda a sufletului nostru care tanjeste dupa liniste si pace.
Un gând…despre frunze !. Când vântul bate lin și blând Câte o frunză vezi căzând Și te gândești cât le priveai de sus Și acum se-ndreaptă spre apus! Privesti…te-ncântă…ce culori! Parcă-i puzderie de flori Și frunzele se avântă -n zbor Și dansul e amețitor! Și e un minunat covor Pe care mergi și calci ușor! Și te gândești că toate-s trecătoare Asemeni frunzei călătoare…!Așa că fii înțelept și omenos Și să privești smerit…în jos!Suntem nimic,dar gând la Dumnezeu Ce poartă grijă frunzelor…mereu!
„Viata este un ecou. Ce trimiti, vine inapoi. Ce semeni, culegi. Ce dai, primesti. Si ce vezi in altii, exista in tine! ” ne spune Carl Gustav Jung
Una dintre cele mai importante legi ale psihologiei spune: “Expresia verbală a iubirii, simpatiei și admirației intensifică energia vitală a celui care o ascultă. Iar cuvintele rele reduc energia ascultătorului.”
Numărul total de boli asociate cu gândurile rele continuă să crească.
Pentru a le face faţă, trebuie să urmăm sfatul înțelepților antici:
“Bucurați-vă de viață, indiferent cât este de grea!”
Deci, sănătatea, viața și destinul unei persoane depind direct de gândurile sale.
Foto – internet
Te gândești la bine – așteaptă binele.
Te gândești la rău – rău vei obține.
De aceea, gândeşte-te doar la lucruri bune, sperând doar la mai bine.
La bine sa gandim si sa speram si in acest weekend! Bucurati-va de fiecare clipa!
sursa: sfaturi aflate pe internet si propriile reflectii
„Am citit o grămadă de cărți, însă în mare, pe majoritate le-am uitat. Atunci, care e rostul cititului,” fu întrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său. Maestrul nu-i oferi niciun răspuns.
După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e sete. Apoi îi arătă o strecurătoare veche și murdară, ce odihnea pe pământ și îi ceru să îi aducă puțină apă să bea.
„Maestre, ce îmi cereți e lipsit de logică”, protestă tânărul. Maestrul însă nu-i oferi nicio explicație, văzându-și netulburat de meditația lui.
Înțelegând că nu avea sens să-și contrazică Maestrul, tânărul ucenic lua strecurătoarea și începu să execute absurda operațiune. Și așa, tot scufunda strecurătoarea în apă și tot o umplea și de fiecare dată apa se scurgea prin orificiile strecurătorii. Zeci de ori, sute de ori, a tot încercat, dar n-a fost…
Intr-adevar e frumos! Este vorba despre palatul Vaux-Le-Vicomte ridicat in vremea regelui Ludovic XIV la aproximativ 50 de km de Paris. Pe multe dintre personajele mentionate in material le cunoastem din istorie, carti si filme. De curand am vazut la TV filmul „Haos la Versailles”, unde apare Kate Winslet in postura de peisagista si constructor al unor fantani din gradina Palatului Versailles si ulterior partenera lui Le Notre, peisagistul Regelui Soare, care a creat inconfundabilul stil al gradinilor regale franceze.
Este povestea unui castel care a starnit gelozia unui suveran si o tragedie pentru proprietarul lui, Nicolas Fouquet, in vremea aceea, superintendent al finanțelor regelui.
Castelul Vaux le Vicomte – poza internet
In stilul arhitectonic, castelul aduce multe elemente noi, nemaivazute pana in acel moment in Franta. Dar cel mai important element l-a constituit gradina, care a lasat, la inaugurare, asistenta in stare de soc. Castelul a fost inaugurat in prezenta regelui LUDOVIC al-14-lea, la 17 august 1661, starnind admiratie, mirare, uluire si gelozie. Se spune ca regele, uluit de ce vede si plin de gelozie, abia s-a abtinut sa nu-l aresteze pe loc pe FOUQUET, asta dupa insistentele reginei-mame de a nu crea scandal. Acest lucru insa s-a petrecut peste 3 saptamani, cand FOUQUET, a fost arestat, la 2 noaptea. Intențiile lui Fouquet au fost de a-l flata pe rege: o parte din Vaux-le-Vicomte a fost de fapt construită special pentru rege, dar planul lui Fouquet a dat greș.
Castelul Vaux le Vicomte – poza internet
Castelul și patronul său au devenit, pentru o perioadă scurtă de timp, un centru de sărbători fine, literatură și arte. Poetul La Fontaine și dramaturgul Moliere au fost printre artiștii apropiați de Fouquet. La inaugurarea Vaux-le-Vicomte, s-a jucat o piesă a lui Molière.
Emblemă a secolului al XVII-lea, castelul din Vaux-Le-Vicomte este cea mai importantă proprietate privată din Franța. Cu toate acestea, această construcție a necesitat doar treisprezece luni de lucrări colosale.
Vizionare placuta! Am cautat un video cu subtitrare in romana dar nu am gasit .
O echipă de specialişti şi oameni de cultură din judeţul Botoşani a găsit mormântul lui Vasile Eminovici, bunicul lui Mihai Eminescu, considerat pierdut în urmă cu un secol. Specialiştii explică, totodată, o serie de lucruri mai puţin cunoscute despre originea marelui poet, relatează adevarul.ro.
Descoperire senzaţională: mormântul lui Vasile Eminovici, bunicul lui Mihai Eminescu.
este vorba despre descoperirea făcută de un grup de cercetători de la Memorialul Ipoteşti şi de oameni de cultură din judeţul Botoşani. Într-o vizită de studiu, aceştia au găsit, în satul sucevean Călineştii lui Cuparencu, o verigă considerată pierdută din lunga genealogie a poetului Mihai Eminescu. Este vorba despre mormântul bunicului patern, un personaj puţin cunoscut, dar care poate schimba multe dintre stereotipurile ataşate poetului. Printre altele, spun specialiştii, Eminescu nu a fost moldovean get-beget, aşa cum crede majoritatea românilor, ci din contră ar fi avut origini transilvănene, poloneze şi chiar ruseşti.
Personal, spun din tot sufletul ca noile constatari, demare valoare, imi umplu inima de bucurie. Intuiam, simteam, ca Mihai Eminescu, marele nostru poet si om de cultura, care a gandit si simtit romaneste ca nimeni altul, nu putea fi decat radacini vajnice in neamul romanesc.
. Când vântul bate lin și blând Câte o frunză vezi căzând Și te gândești cât le priveai de sus Și acum se-ndreaptă spre apus! Privesti…te-ncântă…ce culori! Parcă-i puzderie de flori Și frunzele se avântă -n zbor Și dansul e amețitor! Și e un minunat covor Pe care mergi și calci ușor! Și te gândești că toate-s trecătoare Asemeni frunzei călătoare…!Așa că fii înțelept și omenos Și să privești smerit…în jos!Suntem nimic,dar gând la Dumnezeu Ce poartă grijă frunzelor…mereu!
