Iubire, bibelou de portelan

Melancolica , poezia este de o frumusete aparte, de o sensibilitate cu totul deosebita, prin modul emotiv in care exprima sentimentul de iubire , intr-un fel care ma incanta, parca imi vorbeste mie…Speranta amestecata cu teama.

Romanta fara Ecou

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an…

Îţi mulţumesc!…
Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?…
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp

Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?…

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti…
Să nu te mişti…
Şi dacă ne iubeşti –
O!… dacă ne iubeşti cu-adevărat –
Aşteaptă-ne la fel încă un an…

Un an măcar…
Atât…
Un singur an…

Iubire, bibelou de porţelan!…

Ion Minulescu

Cristina David

Prietenia , respectul, reciprocitatea

Despre prietenie, cu părintele Teofil Pârâian

„Esenţa prieteniei o constituie iubirea şi respectul, dar aceste elemente trebuie să fie în reciprocitate. Dacă nu, atunci nu există prietenie. Oferi şi primeşti: oferi iubire şi respect şi primeşti iubire şi respect. Nici atunci când calculezi cât oferi şi cât primeşti, nu poate fi vorba despre o prietenie. Iubirea, când oferă nu se gândeşte: „Am dat prea mult”, pentru că cel care iubeşte, are bucuria de a oferi şi oferă, împreună cu iubirea şi respectul, chiar inima lui.

Artist : Alexander Averin – foto internet

Să ne cercetăm pe noi înşine, în ceea ce priveşte dorinţa de a înmulţi iubirea şi respectul. Să nu îngăduim în conştiinţa noastră nimic care ar putea umbri prietenia, nimic care ar putea umbri relaţiile noastre prieteneşti. Gândiţi-vă că prieteni nu suntem cu mulţi, aşa-i făcută firea omenească… putem să-i cuprindem în iubirea noastră pe mulţi, putem să avem respect faţă de toţi oamenii, dar prieteni suntem cu câţi suntem.

Cristina David

Colectii de suflet (II)

ARTA DECORATIVA cu SCOICI

Am iubit scoicile dintotdeauna si am avut multa, neasteptat de multa rabdare sa caut, sa aleg si sa culeg ce-mi parea ca merita . Eu nefiind o fiinta prietena cu rabdarea. Plimbarea agale pe nisipul alintat de valurile domoale in timp ce briza marii crea o foarte placuta senzatie Daca m-am ales cu ceva durabil in urma vacantelor superbe la mare sau la ocean au fost colectii de scoici – nenumarate : toate marimile si formele… Pe multe le-am pus in boluri decorative umplute pe jumatate cu nisip sau pietris ca „centerpiece’ pe masute sau in fereastra pe pervaze, de asemenea in bai. Eminamente decorativ. O idee practica – unica- ce am avut-o a fost aceea de a folosi ca scrumiera/scoica o scoica mare.. Pentru musafiri, strict, tin sa adaug. In ce urmeaza voi prezenta modele de obiecte decorative realizate de diversi artisti profesionisti sau nu. Si alte idei : martisoare, pandante, felicitari…ghivece.

Darurile primite de la Dumnezeu nu ar trebui risipite sau ingropate , „talantii biblici” ne-au fost anume daruiti, sa ii folosim pentru al nostru bine si spre bucuria, incantarea sufleteasca a celorlalti. Orice lucru la inceput pare mai greu de facut, dar cand exista indemanare si talent nu se simte acel greu. Totul devine o placere , o susa de destindere si bucurie.

Englezii denumesc preocuparea si chemarea catre un anume lucru de facut sau spre o indeletnicire in afara ocupatiei de baza alese in viata : „hobby”. Mie imi place mai mult cuvantul „indemn” sau „chemare”. Indemanarea, creativitatea, inspiratia, de la Dumnezeu vin, sunt daruri ceresti.

O seara binecuvantata va doresc! Noapte cu pace!

Cristina David

Mica Italie de la Banpotoc

„I giardini di Zoe” este locul din judeţ cel mai aproape de spaţiile aristocrate ale Europei. Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii. Este proprietatea unui italian îndrăgostit de grădinărit. După mai bine de un deceniu de amenajări, bărbatul a reuşit să aducă o parte din Italia în sătucul hunedorean. Banpotoc.

Satul este așezat în partea de est a comunei Harau, jud. Hunedoara, pe malul Mureșului, la poalele Munților Metaliferi. Se află pe o zonă joasă de luncă și una de dealuri.

Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.

Coroanele  purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice.

Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust desăvârşit. Proprietatea lui Giovanni Salvatelli de la Banpotoc este un imens puzzele înflorat: „A luat naştere ca şi un joc şi s-a jucat în fiecare zi. Şi-a dorit să rămână ceva generaţiilor următoare, inclusiv nepoatei lui care are 6 ani, motiv pentru care a numit această proprietate „I giardini di Zoe”, explică administratorul Ramona Morar.

Proprietarul vine din Italia, din zona Ancona, o zonă cu dealuri care are ceva din celebrul farmec al Toscanei. „El a adus în România o parte din această regiune deluroasă. Sunt plante adaptate climei de aici. Coniferul cu forma de lumănare este ienupărul scopulorum skyrocket care seamănă cu seamănul lui, cipresso, din Italia care la noi, în această regiune nu rezistă”, adaugă Ramona.Piese masive împodobesc grădina. Fântâni artizanale şi vase impunătoare străjuiesc covoarele de iarbă : „Este un soi de rocă vulcanică „peperino” adusă din Italia. Este singurul material importat, celelalte sunt româneşti. E travertinul care dă foarte bine la scări şi pentru ziduri.”

De-o parte a grădinii, se întinde „Alea lui Giovanni” acolo unde gazonul moale şi des este mărginit de pâraie de flori, tufişuri înflorite şi copaci cu texturi diferite. Aici albinele scormonesc de zor polenul, fluturii se aleargă printre ciorchinii înfloriţi, graurii pândesc momentul potrivit pentru a fura cireşe. „Am ales ca aranjamentul de aici să fie cât mai colorat şi ca frunză, şi ca flori şi ca timp de înflorire: avem berberis cu frunza galbenă, hydrangea care va face o floare roz foarte mare în iulie, abelia care va înflori în august-septembrie, hypericum care este acum în perioada maximă de înflorire şi fructificaţie, cu florile galbene şi fructele roşii.

Ca să faceţi un asemenea aranjament, aşezaţi folie, sădiţi plantele, apoi puteţi completa cu scoarţă sau piatră pentru a uşura întreţinerea”. Pentru că îngrijirea unei grădini cere o muncă de titan – grădina „înghite” sute de litri de apă, iar un loc atât de prielnic este invadat de musafiri nepoftiţi care răsar cu sutele în fiecare zi revendicând un loc printre plantele de soi. „Munca aici nu se termină niciodată, stai aplecat de dimineaţa până seara şi mereu – mereu-mereu pliveşti, tai, cureţi, aduni, uzi”, oftează femeia.

Un vizitator măsoară totul îndelung cu privirea şi concluzionează: „Seamănă cu ce am văzut în filme, fotografii. Parcă e o grădină din Anglia. L-am descoperit din pură întâmplare şi am rămas uimit de felul în care e poziţionat şi aranjat. Acum m-aş muta aici!”

Este şi locul perefect pentru fotografii elegante de nuntă pentru că fotografii pot descoperi în fiecare anotimp zeci, sute de unghiuri pentru mirii din cadru.

Pe aproape trei hectare, cât vezi cu ochii, grădina poate face cinste oricărui conac sau castel european.

În capăt, italianul a preferat o casă elegantă, cu un singur etaj care devine parte din jocul lui şi nu striveşte locul, ci i se potriveşte.

Este o adevărată lecţie de bun simţ şi corectă măsură dată de un om de afaceri care are bani, dar impresionează fără să epateze. Locul este elegant, firesc, deloc arogant sau opulent. Camerele aranajate cu gust în culori potolite, cu umbre şi lumini calde te fac să îţi doreşti să poposeşti pe timp nelimitat aici, la „I giardini di Zoe”.

Poţi uşor să îţi închipui că eşti o prinţesă, iar aranjamentele perfecte din faţa conacului, devin, cu un pic de imaginaţie, ba gărzi în armuri oţelite, domnişoare înflorate, ba cavaleri veritabili sau curteni aliniaţi, iar fântânile nu sunt altceva decât cupe din care izbucneşte şampania sărbătorii. Ce viaţă de vis izbucneşte din grădina aceasta…

Sper ca v-am facut o surpriza placuta cu prezentarea Gradinii Zoe, primita de mine de la sora mea : https://www.replicahd.ro/aristocrata/. Strabunii nostri de pe acele meleaguri sunt. Imi doresc mult sa o vad „aevea”.

Pentru detaliile programului de vizitare, locație, contact – consultați pagina de facebook – https://www.facebook.com/VillaVinci2003/ (Just in case)

O zi cu pace si folos va doresc!

Cristina David

Albastrul inserarii

Serile albastre

Stravezii se-arata

Fara de tinuta noptii intunecate

„Experienta este ca steaua polara : ea nu lumineaza decat seara.”

Cristina David