Pe negandite

Cand am gandit sa alcatuiesc un blog, am avut clara si hotarata in minte tematica : cea religios-duhovniceasca. Primul meu blog :”Dumnezeu este Iubire” din 2011, apoi blogurile dedicate parintelui martir Ilarion V Felea si parintelui Arsenie Boca. Mult timp a trecut , scriam cum reuseam si aveam timp, caci lucram uneori si 10 ore (eram administrator la o galerie de arta si aveam multa raspundere)), insa m-am descurcat inaintand cu pasi marunti pe calea tehnicii computerizate si a tuturor detaliilor de culise ale administrarii unui blog. Am ajuns sa deschid site-uri pe Blogger si imi era la indemana sistemul, alesesem teme diferite de cea duhovniceasca , doar unul era dedicat Parintelui Teofil Paraian. Timpul inainta, inaintam si eu in varsta. M-am hotarat sa raman pe WordPress si cu blogurile mele initiale. Dar dorinta sa scriu mai mult despre trairi, emotii, aspecte din viata , m-au facut sa imi iau inima in dinti si pe rand, cu intarziere mare si indecizii, au aparut doua bloguri active la ora asta : „Seninul din suflet” si „Unlimited Possibilities”, redactat in limba engleza, a doua mea limba.

Nu gandisem vreodata sa ajung sa scriu mai amanuntit despre mine sau activitatile, preocuparile, preferintele mele. Nimerindu-se sa citesc pe internet diverse blog-uri cu caracter personal mi s-a retrezit dorinta mea mai veche. Dintre primele care mi-au atras atentia au fost „Vrabiutele” si blog-ul lui Petru Racolta. Au urmat blog-urile „Motive pentru condei”, blog-urile dnei Gabriela Mihaita David, careia i-am indragit desenele in pix, nemai pomenit de reusite…Unchiul meu a fost pictor si cateodata se delecta cu cate un desen in pix. L-am vazut lucrand o data , fara gres inaintand pe pagina, schita atunci o parte a gradinii lui, o tema favorita in picturile lui. Formidabil! Nu cred ca as putea face nici trei miscari fara a gresi…

Dar, mi s-a ivit in minte gandul sa reiau indeletnicirea mea de pe vremea cand lucram la Galeria de Arta Thomas Kinkade, cand, cu micutul talant daruit de Doamne, reincepusem sa desenez, sa schitez in creion negru apoi in creion colorat. De curand, de cand cu recluziunea fortata cauzata de virusul al carui nume nu vreau sa-l pomenesc, atat de urat mi se pare ce s-a petrecut si ce inca are loc in lumea inteaga…am reluat atat interpretatul la keyboard cat si desenatul. Dispun de timp ceva mai mult in prezent si din fire nu sunt o persoana care sa pot sta locului fara ocupatie. Asa se pare ca e mai bine, imi descarc intr-un fel stresul inerent al zilelor care trec una dupa alta fara mari sau semnificative schimbari. Cand zici :Hop! ca e mai bine….ceva nu intarzie sa ne taie elanul.

„Fiecare dintre noi avem propriile masini ale timpului. Unele dintre ele ne duc inapoi in timp, si se numesc amintiri. Altele ne duc in viitor si se numesc visuri”

Noua tare ne place sa ne adancim cand si cand in amintiri si vise, unele ne pricinuiesc stari placute , altele ne incurajeaza si stimuleaza. Iar le mijloc e prezentul pe care intelept este sa-l privim cu seriozitate si responsabilitate…In el planuim si ne ancoram activitatile vietii de zi cu zi . Depanarile povestirilor scrise pe un blog intra in toate categoriile…

Fie-va calea acestei zile binecuvantata si luminata!

CristinaDavid

Amintiri, amintiri

Din amintirile din copilarie prea putin am povestit, nu am dezvaluit decat unele hobbies , cele cu colectiile pietricelelor si ale scoicilor.

Domnul mi-a daruit cativa talanti pe care prin conjuncturi si in situatii prielnice am ajuns ca sa ii pun in folosinta , iar la varsta de acum cand am ceva mai mult timp, am reluat cu drag unele dintre preocuparile avute pe parcursul timpului , activitati extraprofesionale, sa le numesc. Intre altele imi place mult sa cant la keyboard-ul Casio, mai ales sa improvizez (nu am pianina sau pian).

Un alt hobby timpuriu a fost culegerea cu atentie a frunzelor toamnei cazute in iarba inca verde , uscarea lor intre doua coli de ziar si asemenea, uscarea florilor de camp, la care mi-a venit in minte sa fac aranjamente/colaje , sa le pastrez ca suveniruri. Cu elevii mei din clasa a 2 a aici in SUA, faceam acest lucru cam o data pe saptamana sa ii ajute la dezvoltarea aptitudinilor artistice, a creativitatii, etc. Inventam si alte idei , le puneam in practica , Doamne ! cat de incantati erau! In tara predasem engleza la un liceu din Bucuresti (Industrial nr 1) si nu a fostgreu sa fiu admisa aici in invatamant ca profesoara titulara. Au avut nevoie de actele de absolvire a Facultatii, exemene post universitare, atat, si au facut echivalarea studiilor.

In vremea asta in tara este noapte adanca si va doresc :

Noapte binecuvantata cu inima curata!

Cristina David

Va invit cu drag la o plimbare!

Vom strabate , cu mine la volan, micul orasel in care locuiesc de 34 de ani (au zburat, pur si simplu!), se numeste Mount Holly si este considerat foarte vechi aici in America, fiind infiintat in 1667! Sigur ca vorbim despre Lumea Noua…Oraselul este si county seat adica e capitala de judet (county), ne mandrim cu asta!

Oraselul Mount Holly, New Jersey

Sperand ca mica excursie va fi pe placul vostru, va dau intalnire cu proxima ocazie si va doresc acum un weekend placut cu multe momente frumoase!

Cristina David

In noptile de iarna albe

In nopile de iarna albe

Ma duce gandul la povesti

Ce mama le citea in salbe

In noptile de iarna albe…

Este un gand care ma doare

O umbra-n taina ce apare

In noptile de iarna albe…

Ma duce gandul la povesti

Cristina David

Timpul si noi

Distanta si timpul…pot estompa relatii, este foarte adevarat. Timpul insa, sa recunoastem acest lucru, are intotdeauna o cale frumoasa de a ne arata ce si cine conteaza cu adevarat…si cine a poposit doar temporar in vietile noastre pasagere pe acest pamant. Distantele pe care viata le pune in chip nemilos intre noi si cei dragi le putem scurta sau escalada cumva, dar in timp nu ne putem intoarce.

„Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil”.

Mintea nostra este dotata intre altele cu niste masini miraculoase cu care putem oricand calatori in timp. Intr-unele ne urcam spre a ne duce inapoi, le luam in statia „Amintiri”. Din ele coboram doar cand vedem pe geam amintiri frumoase. Cu alte masini putem merge inainte , acestea sosesc in statia „Vise”. Putem opri din calatorie in acele statii unde vedem vise pe care avem sansa sa le cladim si sa le implinim. Timpul este un adversar de temut in viata, si este bine sa ni-l facem prieten.

„Toti avem propriile noastre masini ale timpului. Unele ne duc inapoi, se numesc amintiri. Unele ne duc inainte, se numesc vise”.

postare – Cristina David