„Nu putem sa-l ajungem niciodata pe Dumnezeu , insa curajul de a calatori spre El ramane important.”Constantin Brancusi
Auzim vocea maestrului genial
Cristina David
Trairi de iarna
„Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.” Mihai Eminescu
Poezia ca forma de exprimare artistica porneste intotdeauna din sufletul celui care o scrie direct spre sufletul cititorilor. Impresia pe care o fac versurile asupra receptorului nu este aceeasi, dupa cum si sufletele difera mult ca sensibilitate, bogatie, stare de moment…
A sosit de curand iarna in acest an impovarat de amaraciune si multa tristete ,care in curand se va incheia si am gasit potrivit sa postez o poezie adecvata, cumva, cu atmosfera si trairile lui, rareori luminat de veselie. Ne ramane speranta insa, pentru cele ce vor veni in noul an.
Cântec fără cuvinte
(de A. E. Baconsky)
Tot ceea ce te atinge o clipă
Se topește în treacăt ca neaua,
Ca neaua atinsă
De răsuflarea lui martie.
Privești vulturii care zboară
În cercuri largi peste munți
Și simți cum toate alunecă
Din inima ta și dispar.
Dar iată vine iarna și din nou
Zăpada reapare peste câmpuri
Și toate clipele prin care ai trecut
Prind iar ființă-n jurul tău și murmură.
Și ca fluxul pe plajele galbene
Îți crește-n suflet propriul tău trecut…
Vai, cât de rău e atuncea să nu ai pe nimeni aproape
Ca să-ți pleci fruntea pe umărul lui.
Din volumul „Fluxul memoriei”, 1967
Cristina David
IN PURPURA-NSERARII – Poemele de sub Stejar
Bucurându-se cu toată ființa de spiritualitatea unui loc cu o istorie multiseculară, Ignatie Grecu trasează la Mănăstirea Cernica hotarele unui datum identitar în care se simte nu neapărat confortabil, cât mai ales responsabil pentru darurile ce i s-au dat. În mod evident, lecturăm o poezie ce își răsfiră rosturile în tainele bisericii, iar dintre toate cele rostite se iscă prilej și vânt pentru un zbor ascensional, acesta fiind în fapt și unul dintre motivele recurente ale textelor.
In purpura-nserarii
Pe umbra ce-o lasa
padurile pe lac
o luntre ostenita
isi strange prea grele
aripile plutind
in purpura-nserarii…
Ignatie Grecu
„Viaţa este un lac întins în care lumea se reflectă în pure imagini încremenite.”
La Editura Eikon a apărut cea de-a cinsprezecea carte de poezie a Părintelui Protosinghel Ignatie Grecu de la Sfânta Mănăstire Cernica, „Mandylion”, Antologie de poezie, 500 de pagini, cu un la fel de antologic şi memorabil „Cuvânt înainte” intitulat „Mântuirea prin poezie”, 38 pagini, de Dan Verona, coperta Paul Gherasim: „Bolta de lumină”.
Poezia mea trecătoare pânză a cuvântului pe care s-a întipărit ca prin minune pentru totdeauna chipul Tău, Doamne!
Ignatie GRECU
postare – Cristina David
Seninul din suflet 