Toate îşi au vremea lor

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Ecl. 3:11)

TOATE LA VREMEA LOR

La vremea lui, frumosul se ivește. . .
La ceasul lui, se schimbă, pe Tabor,
Culcând în foc urâtul ce mocnește,
Dar toate câte sunt au vremea lor.

La vremea ei, sămânța se înalță
În falnic cedru fâlfâind spre nori,
Din bezne-afunde iese la viață,
Dar toate câte sunt au vremea lor.

La vremea lor, omizile-și dezbracă
Exuviile, să se-ntreacă-n zbor
Și-n robe vii de fluturi se îmbracă,
Dar toate câte sunt au vremea lor.

La vremea ei și rugăciunea țese
Mantaua alba-a zilelor de dor. . .
Iar când suspinele, pe rând, vor fi culese
Primi-vor și răspuns, la vremea lor.

Hojda Alexandra Ligia – 06 ianuarie 2018

postare – Cristina David

Treptele vietii

Copilul rade: Intelepciunea şi iubirea mea este jocul.

Tanarul canta: Jocul şi intelepciunea mea e iubirea.

Batranul tace: Iubirea şi jocul meu e intelepciunea.

(Lucian Blaga)

postare – Cristina David

Aproape de Cer

Ma simt alt om pe varful muntelui: inspir aer curat , rarefiat , ametitor prin taria lui si purificator prin apropierea de cer!

MUNTELE este inaltul si adancul si adaosul de oboseala proaspata. Muntele este asadar aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine.”
Lucian Blaga