Cismigiu – Gradina copilariei mele

In periplurile mele pe caile amintirilor din copilarie am vizitat in mai multe randuri
randuri frumosul meu Cismigiu , gradina cea mai veche a Bucurestilor, in vecinatatea careia am locuit 20 de ani din viata mea. L-am regasit dupa mult timp aproape acelasi parc de odinioara, mult indragit de iubitorii plimbarilor si admiratorii naturii prezenta aici in multiple aspecte. De o multicolora frumusete , acum in luna melancolica a frunzelor ce cad…



Cismigiu de toamna

Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.

Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.

poezie de Ion Pillat

Cristina David

Cand amintirile se astern

Un fulg…doi fulgi

Sunt nori in asteptare azi,

Ne-alinta cerul cu fulgi multi

Ce lin plutesc in aer

Se-nvart usor si ocolit

Aluneca si se astern

Se-aseaza-n strat de alb omat

Ocean intins in departare

Un vis feeric ca-n povesti

Copilaria ne-o aduce

Cu dalbe amintiri ne-ncanta

Icoanele din suflet…