— „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.” Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt care exprima un adevar simtit sunt sigura, de foarte multi dintre noi, dar pe care in tumultul si zgomotul obositor al vietii zilnice il pierdem din vedere, cu toate ca respectarea lui ar implini o nevoie profunda a sufletului nostru care tanjeste dupa liniste si pace.
„Aseaza bunatatea ca baza a vietii tale, dreptatea ca masura, intelepciunea ca limita, iubirea ca incantare si adevarul ca lumina.” Peter Deunov
Sigmund Freud, celebrul psihanalist avea o vorba : „Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare.”
Vreau sa-mi petrec zilele cu intelepciune: sa ma trezesc in fiecare dimineata cu un zambet, sa intampin ziua cu respect pentru prilejurile pe care mi le ofera, sa-mi indeplinesc sarcinile cu mintea limpede, sa pastrez mereu viu in minte – chiar si facand lucruri neinsemnate – telul suprem catre care nazuiesc. Sa intampin oamenii cu surasul pe buze si cu iubire in inima.. Sa fiu amabil, bland si politicos intotdeauna, sa primesc innoptarea cu oboseala care imbie somnul si cu bucuria izvorata din munca bine facuta. (Thomas Dekker)
grafic design din arhiva personala
Persoana din ale carui scrieri am extras fragmentul a trait in vremea lui Shakespeare si la fel cu genialul dramaturg si poet, a scris piese de teatru. Ce ne spune suna formidabil de „la zi”, mi se par gandurile si intentiiile unui om din zilele noastre. Preocuparea lui pentru lucruri pozitive, lucruri ca sa placa si celor din jur ca si sie insusi ne dovedeste ca a fost un om cu mult bun simt si cu ratiune sanatoasa. Mie imi apare ca un exemplu de comportament pentru fiecare dintre noi, foarte bun de retinut si de urmat. Vom reusi? Ramane de vazut.
Melancolica , poezia este de o frumusete aparte, de o sensibilitate cu totul deosebita, prin modul emotiv in care exprima sentimentul de iubire , intr-un fel care ma incanta, parca imi vorbeste mie…Speranta amestecata cu teama.
Romanta fara Ecou
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an…
Îţi mulţumesc!… Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?… Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?… Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit?…
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect de preţ cu smalţul nepătat, Rămâi pe loc acolo unde eşti… Să nu te mişti… Şi dacă ne iubeşti – O!… dacă ne iubeşti cu-adevărat – Aşteaptă-ne la fel încă un an…