poezie – Seninul din suflet

29 ianuarie 2021

Unde sunt zapezile de odinioara?

Video clip – arhiva personala Imagini – internet

Privesc pe geam in fiecare zi doritoare sa vad fulgi plutind in aer, la fel in dinineata asta. Bucurie! Cadeau alene fulgi destul de mari , incepuse sa se depuna un strat alb pe caldaram. Vestile la prognoza zilei m-au dezamagit : temperaturi de peste 0 gr. Acum cateva zile vazusem orasul minunat decorat cu alb omat , crengile arborilor aratand feeric infrumusetand totul in jur.

Dar….nu a durat. Imi repet in minte versul refren din poezia lui Francois Villon :”unde sunt zapezile de alta data?”. Iarna nu mai are puterea sa ne incante privirea si sufletul…

Fulgi de zapada albi si grei

Cad pe iarba uda,

Dar nu-i mai vezi,

Caci se topesc fara de urma….

Fara zapada, iarna este trista si pustie.

Cristina David

12 octombrie 2020

S-au întâlnit pe-un colț de gând

S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.

Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Din colectia personala – pictura in acrilice

Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:

-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând și curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:

Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.

Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.

-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.

Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Silviu Marius Muntean

Cristina David

1 septembrie 2020

Fire and Ice

„Putem spune despre viața doar trei cuvinte: Merge mai departe… ” (Robert Frost)

In facultate am citit multe poeme de Robert Frost, erau o lectura obligatorie pentru ca in programa era inclusa si literatura americana, pe langa bogata si minunata literatura engleza. Duapa ani multi in care nu am avut chemarea, am reinceput a citi poezii in limba engleza, mai des. Gasind citatul cu spusele poetului american Robert Frost am rasfoit un volum si am gasit poemul „Foc si Gheata” care rezoneaza, simt eu, cu starea vremurilor prin care trecem. Apocalipsa este viziunea biblica despre sfarsitul lumii, glaciatiunea este o versiune oferita de stiinta. Optam si noi pentru amandoua, in functie de starea sufleteasca?

Fire and Ice

Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.

Redau traducerea in limba romana :

Foc şi gheaţă

Spun unii ca lumea va sfarsi prin foc,

Altii spun ca in gheata.

Din dorintele-mi traite

Eu tin cu cei ce spun de foc..

Dar de ar fi sa mor de doua ori,

Cred ca stiu indeajuns ce-I ura,

Ca sa affirm ca pentru a pieri

La fel de buna e si gheata.

Si ar fi de ajuns.

(traducere – Cristina David)

Cristina David

2 martie 2020

Vine iar primavara!

Martie e prima luna din an care ne anunta venirea primaverii avand pregatit din prima zi inca, simbolul ei, un MARTISOR.

Ne-apropiem de primavara, sau ea vine spre noi, ne bucuram ca ne vom incalzi la soare iar, vegetatia va inflori si inverzi din nou in lumina si caldura. Copii find, ne bucuram si cantam pe toate vocile un cantec indragit repetat an de an : „Vine vine primavara!” Mare bucurie si multa veselie! Cat de mult mi-as dori sa am aceleasi trairi si la varsta asta!

Sentimentul ce ma incearca acum este pe o tonalitate emotionala mult potolita manifestandu-se neuniform intr-un registru foarte intins care incepe pe note de melancolie ca sa ajunga in final la un crescendo de speranta. Da, va veni din nou primavara!

Va veni iar primavara

Pe aripi de vant usor

Cu hlamida-i verde-n zbor

Se asterne-n toata tara!

Ea presara -n iarba flori

Cu miresme ce imbata

intr-o salba de culori

O feerica sonata!