— „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.” Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt care exprima un adevar simtit sunt sigura, de foarte multi dintre noi, dar pe care in tumultul si zgomotul obositor al vietii zilnice il pierdem din vedere, cu toate ca respectarea lui ar implini o nevoie profunda a sufletului nostru care tanjeste dupa liniste si pace.
Melancolica , poezia este de o frumusete aparte, de o sensibilitate cu totul deosebita, prin modul emotiv in care exprima sentimentul de iubire , intr-un fel care ma incanta, parca imi vorbeste mie…Speranta amestecata cu teama.
Romanta fara Ecou
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an…
Îţi mulţumesc!… Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?… Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?… Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit?…
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect de preţ cu smalţul nepătat, Rămâi pe loc acolo unde eşti… Să nu te mişti… Şi dacă ne iubeşti – O!… dacă ne iubeşti cu-adevărat – Aşteaptă-ne la fel încă un an…
Nu stiu prea bine altii cum sunt dar imi vine sa cred ca fiecare dintre noi avem un „sipet cu amintiri”, un coltisor secret al sufletului in care au fost asezate cu deosebita grija si duiosie momente de neuitat, zile incantatoare pline de frumusete si negraita fericire, persoane dragi de mult plecate…
Foto: internet
„Amintirea este intotdeauna un loc de intalnire”
Vladimir Volegov „Little flower”
Unde esti, copilarie?
Unde eşti copilărie, că de-aş ştii că te găsesc , Tot pamântu-aş răscoli fără ca să obosesc ! Unde esti copilărie, bucățica mea de rai ? Eu întreb fără- ncetare dar ,tu ,nici un semn nu-mi dai !
Tu, din ce te-ndepartezi ,mie, tot mai mult mi-e dor , Şi-aş porni pe drum de țară-n miez de vară, călător! Printre amintiri păstrată, în suflet ca pe-o comoară , Să- mi gasesc copilăria, dulcea vieții , primăvară !
Şi mă pierd prin amintiri , care sufletu-mi hrănesc, Acolo ,copilărie, sigur ştiu că te-ntâlnesc ! Lănga moară, o fetiță, cum se scaldă printre rațe , La gârlă, o văd, ținând , câte-un bobocel în brațe !
Sau pe câmpul plin de soare ,cum aleargă printre flori , Fără ca să obosească , încă din a zilei zori , Văd o gaşcă de copii alergând desculți prin soare , Şi-o fetiță printre ei ,cât este ziua de mare !
Ne-nțepam în Colții babii, puneam praf şi ne trecea , Pe unde să te gasesc ,să mai fiu din nou aşa? Cu picioarele julite când în pomi ne cățăram , După fructele de vară şi ce fericiti eram !
Unde eşti copilărie, cerul meu fără de nori ? Azi privindu-mi nepoțica , în sufletul mă trec fiori , Şi mă-ntreb, când s-au dus anii, ieri eram fetiță mică ? A trecut viața ca gândul şi-am ajuns să fiu bunică ! Printre amintiri trecute şi privind la ei cum cresc , Imi revăd copilăria şi spun …viață- ți multumesc !
Când văd scris în calendar ,1Iunie…..aş vrea , Să mă- ntorc, prin amintiri , la copilăria mea !!!
Seninul din suflet 