Cismigiu – Gradina copilariei mele

In periplurile mele pe caile amintirilor din copilarie am vizitat in mai multe randuri
randuri frumosul meu Cismigiu , gradina cea mai veche a Bucurestilor, in vecinatatea careia am locuit 20 de ani din viata mea. L-am regasit dupa mult timp aproape acelasi parc de odinioara, mult indragit de iubitorii plimbarilor si admiratorii naturii prezenta aici in multiple aspecte. De o multicolora frumusete , acum in luna melancolica a frunzelor ce cad…



Cismigiu de toamna

Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.

Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.

poezie de Ion Pillat

Cristina David

Dezmortire

Prea mult INTUNERIC in ganduri, in sentimentele si inimile oamenilor de pretutindeni ….
Este nevoie de LUMINA ca sa putem supravietui in trup, minte si spirit !
Nimeni si nimic nu dainuie in intuneric , decat doar intunericul insusi.

Avem nevoie de soarele din noi si de caldura pe care o emana si o raspandeste in jur spre a incalzi si lumina inimile reci, mintile tulburi si obosite…..
Am putea trai in plina lumina dar nu gasim calea sau am ratacit-o….

Bucuria de a trai , bunatatea din noi, fericirea clipei prezente ,oare unde le regasim si cum?

Noian

de frunze moarte

acopera pamantul

si grebla ….nu mai este.


Avem maini voinice

cu multa-ndemanare

ce din covorul putred

gramezi pot sa ridice…

sa le dea foc

apoi…

lumina si caldura

veni-vor inapoi…..