Iubire, bibelou de portelan

Melancolica , poezia este de o frumusete aparte, de o sensibilitate cu totul deosebita, prin modul emotiv in care exprima sentimentul de iubire , intr-un fel care ma incanta, parca imi vorbeste mie…Speranta amestecata cu teama.

Romanta fara Ecou

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an…

Îţi mulţumesc!…
Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?…
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp

Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?…

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti…
Să nu te mişti…
Şi dacă ne iubeşti –
O!… dacă ne iubeşti cu-adevărat –
Aşteaptă-ne la fel încă un an…

Un an măcar…
Atât…
Un singur an…

Iubire, bibelou de porţelan!…

Ion Minulescu

Cristina David

Cum e vara pe la noi

In Mount Holly, statul New Jersey, unde locuiesc de 34 de ani, am cam zgribulit toata primavara, pe langa frigul din inimile speriate de pandemie, natura isi arata lipsa de intelegere si compasiune prin ploi reci , nepasatoare si daca isi facea aparitia soarele, intr-un mod timid si neconvingator, tot frig era. Mai ieseam rar de tot la o plimbare scurta mai mult cu masina, nu perpedes. Asa a fost, avem doar amintiri zgribulite…

Dar, cu totul pe neasteptate, exact „ca din senin”, vremea s-a rasucit in multe spirale si ne-am pomenit cu temperaturi ridicate de vara veritabila. Din mai, pe la sfarsit de luna…tot asa o tine, de atunci iar luna iunie a avut cateva furtuni intre care una de proportii uriase rasturnand copaci si smulgand crengi , un vant care gonea cu o viteza de peste 120 km /ora.

“Cu firea ei cea arzatoare
Sosit-a vara înapoi.
Toti pomii sunt in sarbatoare,
In tei sta floare langa floare…
E dulce vara pe la noi!”
Duiliu Zamfirescu

Oh!!! Uitam sa amintesc despre unicul tei pe care il avem in apropiere, se afla chiar in cartierul meu. In plimbarea de ieri ma apropiam de locul lui dar eram absenta cu gandul, nu il vedeam dar deodata o aroma inconfundabila m-a trezit din meditatie si m-au napadit intens amintirile si dorul de teii Bucurestiului. Cata poezie este in mireasma florii de tei, nu este de fel mirare ca pentru Eminescu teiul era un copac sfant…”Linden trees” li se spune in engleza insa aici, in zona noastra, sunt un fel de „rara avis”.

„Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.”- F. Scott Fitzgerald

Am ales citatul anume sa-l postez pentru ca am aceeasi traire.

Cristina David

Viata cu folos

Viata aici pe pamant este un dar de Sus venit si avem o mare datorie ca sa nu o irosim in activitati fara rost ci sa o traim cu mult folos spre binele nostru.

Timpul ne poate veni in ajutor, sa ne fie un aliat temeinic atunci cand invatam cum sa-l folosim cu discernamant dar cand avem tendinta sa nu ne planificam ce avem zilnic de facut, sau sa programam prea multe activitati lucrurile se complica. Sa ne straduim sa ne facem un obicei bun pe care nici eu inca nu l-am dobandit: planificarea celor de facut in ziua respectiva prin „timing” rational adica sa acordam activitatilor o anume perioada de timp definita avand in vedere dificultatea lor. Unele se pot implini in timp scurt, altele necesita organizare, gandire, consum mare de timp. Nu reusesc inca , iar daca izbandesc intr-o zi mai bine, sunt bucuroasa si multumesc Domnului. Am invatat insa ceva care imi vine in ajutor ca sa nu devin nervoasa sau iritabila pentru ca nu mi-am atins toate punctele in acea zi. Sau pentru ca nu am terminat o anume lucrare. Toate se pot reprograma sau termina in ziua urmatoare. Acesta nu este cazul cand avem sa dau exemplu, un test de dat la o data fixa. Este drept. Nu mai sunt la anii examenelor si ar trebui sa fiu mai maleabila in organizarea timpului. Voi insista si persevera! Si ma voi ruga!

Melodice dimineti

Tristetea apleaca ruginit un ram

de care anina imbujrat

marul copt al bucuriei,

Insasi tristetea, invinsa povara!

Fluida, o fericire rupe zagazuri

subtiind hotarul dintre noapte si zi,

pana cand un soare dens si sonor

face umbrele noastre sa cante.

Melodice dimineti stralucind amanari.

Nimicul invins de mari intamplari.

versuri : Ignatie Grecu – Manastirea Cernica

postare – Cristina David

Mangaierea e-n iubire si inaltarea e-n iertare

Iertarea este… „călătoria spre eliberare. Profundă și bogată, iertarea schimbă în bine orice suflet, orice minte”.

” Dragostea adevărată vindecă sufletul … dragostea niciodată nu se sfârşeşte”



Rondelul meu

Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.

Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.

Alexandru Macedonski

postare – Cristina David

Sipetul cu amintiri

Nu stiu prea bine altii cum sunt dar imi vine sa cred ca fiecare dintre noi avem un „sipet cu amintiri”, un coltisor secret al sufletului in care au fost asezate cu deosebita grija si duiosie momente de neuitat, zile incantatoare pline de frumusete si negraita fericire, persoane dragi de mult plecate…

Foto: internet

„Amintirea este intotdeauna un loc de intalnire”

Vladimir Volegov „Little flower”

Unde esti, copilarie?

Unde eşti copilărie, că de-aş ştii că te găsesc ,
Tot pamântu-aş răscoli fără ca să obosesc !
Unde esti copilărie, bucățica mea de rai ?
Eu întreb fără- ncetare dar ,tu ,nici un semn nu-mi dai !

Tu, din ce te-ndepartezi ,mie, tot mai mult mi-e dor ,
Şi-aş porni pe drum de țară-n miez de vară, călător!
Printre amintiri păstrată, în suflet ca pe-o comoară ,
Să- mi gasesc copilăria, dulcea vieții , primăvară !

Şi mă pierd prin amintiri , care sufletu-mi hrănesc,
Acolo ,copilărie, sigur ştiu că te-ntâlnesc !
Lănga moară, o fetiță, cum se scaldă printre rațe ,
La gârlă, o văd, ținând , câte-un bobocel în brațe !

Sau pe câmpul plin de soare ,cum aleargă printre flori ,
Fără ca să obosească , încă din a zilei zori ,
Văd o gaşcă de copii alergând desculți prin soare ,
Şi-o fetiță printre ei ,cât este ziua de mare !

Ne-nțepam în Colții babii, puneam praf şi ne trecea ,
Pe unde să te gasesc ,să mai fiu din nou aşa?
Cu picioarele julite când în pomi ne cățăram ,
După fructele de vară şi ce fericiti eram !

Unde eşti copilărie, cerul meu fără de nori ?
Azi privindu-mi nepoțica , în sufletul mă trec fiori ,
Şi mă-ntreb, când s-au dus anii, ieri eram fetiță mică ?
A trecut viața ca gândul şi-am ajuns să fiu bunică !
Printre amintiri trecute şi privind la ei cum cresc ,
Imi revăd copilăria şi spun …viață- ți multumesc !

Când văd scris în calendar ,1Iunie…..aş vrea ,
Să mă- ntorc, prin amintiri , la copilăria mea !!!

Autor : Teodora Dumitru