Bagajul vietii

Atunci când îţi începi viaţa ai în mână o vălijoară. Pe măsură ce trec anii bagajul tău, însă, se măreşte… pentru că sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tău crezând că sunt importante.

La un moment dat al drumului tău, înţelegi că devine insuportabil să cari atâtea lucruri. Cântăresc prea mult. Poţi alege: să te aşezi pe marginea drumului aşteptând ca cineva să te ajute, ceea ce e destul de dificil… pentru că toţi ceilalţi care vor trece pe acolo vor avea şi ei propriul lor bagaj şi rişti astfel să îţi petreci tot restul vieţii aşteptând… sau… poţi diminua greutatea, eliminând ceea ce nu-ţi foloseşte. Dar ce ar trebui aruncat?

Începe în primul rând să scoţi totul afară pentru a vedea ce se ascunde în bagaj. Prietenie, bunăvoinţă, iubire, tandreţe, generozitate, bucurie, simpatie, speranţă. Foarte bine! E suficient, dar… este ciudat faptul că.. nu sunt deloc grele! Însă ai şi altceva care cântăreşte destul de greu… Forţează-te să le scoţi afară… Of, este – mânia – vai, cât cântăreşte! Continuă să scoţi afară neînţelegerile, teamă, pesimismul, descurajarea, egoismul, răutatea, mândria, aproape că te trage în jos şi te înăbuşă în această parte a valizei.

Acum scoate afară cu toată puterea ta ceva ce era ascuns în bagaj: -zâmbetul-care rămăsese pe fundul valizei. Mai scoate un zâmbet şi… încă unul,… iată că la urma iese fericirea… Pune din nou mâna în valiză şi aruncă: tristeţea. Acum ar trebui să-ţi pui în bagaj răbdarea pentru că se va arăta destul de necesară. Fă în astfel încât să pui în bagaj şi: – puterea, curajul, entuziasmul, responsabilitatea, speranţă, echilibrul, bună dispoziţie. Scoate orice fel de grijă, preocupare şi lasă-le. Te vei gândi după aceea ce trebuie să faci cu ele. Bine. Acum bagajul tău e gata… îl poţi folosi din nou.

Nu uita să faci acţiunea aceasta de mai multe ori în viaţa ta pentru că drumul este foarte lung.

Sursa : internet – Autor necunoscut

Din an in an…

Cantece din vremuri vechi purtate, colinde sfinte de Craciun, e vremea lor din nou acum. Este acea vreme a anului cand totul pare mai frumos iar oamenii doresc sa fie mai buni. Speranta patrunde in inimi si iubirea ne inconjoara din toate partile. E multa bucurie in tot locul!

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Cand amintirile se astern

Un fulg…doi fulgi

Sunt nori in asteptare azi,

Ne-alinta cerul cu fulgi multi

Ce lin plutesc in aer

Se-nvart usor si ocolit

Aluneca si se astern

Se-aseaza-n strat de alb omat

Ocean intins in departare

Un vis feeric ca-n povesti

Copilaria ne-o aduce

Cu dalbe amintiri ne-ncanta

Icoanele din suflet…

Aproape de Cer

Ma simt alt om pe varful muntelui: inspir aer curat , rarefiat , ametitor prin taria lui si purificator prin apropierea de cer!

MUNTELE este inaltul si adancul si adaosul de oboseala proaspata. Muntele este asadar aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine.”
Lucian Blaga

Momente de fericire

Alergand in goana prin viata intr-un marathon cu scopuri mercantile pe care nici macar nu avem vreo garantie ca il vom castiga pe primele locuri….trecem cu totala nepasare pe langa atatea lucruri presarate de-a lungul drumului , nedand importanta decat sa obtinem cu orice pret ceea  ce nu avem si nerealizand ca ce avem este pretios pentru sufletele noastre, pentru sensul adevarat al vietii.

Iesisem “in oras” , cu treaba…in NJ,  aceasta expresie nu este proprie cand locuiesti , ca mine, intr-o localitate mica si pitoresca inconjurata si presarata in multe locuri de verdele crud al primaverii  sau de multicolora paleta a toamnei.

In loc sa conduc mai departe in mare graba, am oprit-o. Mi-am dat jos din masina  si cu o mare bucurie , incantare, am fotografiat privelistea , fericita ca aveam de data asta celularul cu mine….pierdusem alte ocazii asemanatoare ramanand cu un sentiment de parere de rau.

Aceste ocazii nu le avem mereu, dar cand le observam , cand ne ies in cale, sa le dam atentie! Ne lumineaza si incanta sufletul, ochii , ne dau o alta perspectiva asupra vietii. si ne fac ziua mult mai frumoasa.

Sunt si alte ocazii pe care le neglijam, pur si simplu le pierdem din vedere. Sa scriem un mesaj cald ,  cuiva apropiat, sau sa le dam celor dragi un scurt telefon ca semn de atentie adevarata, neconditionata….

Uitam gesturile frumoase facute de altii pentru noi, dar nu le uitam pe cele urate. Uitam să intindem o mana unui suferind. Uitam să zambim, sa privim cu duioşie, sa mangaiem, să imbratisam. Uitam adeseori sa multumim, nu ne vine usor ca sa iertam sau sa recunoastem cand am gresit ceva. Uitam sa renuntam la orgoliu, la invidie şi la toate sentimentele negative.

Nu mai stim sa traim cu adevarat , sa simtim , sa ne bucuram , sa gustam frumusetile vietii . Nu mai stim sa rostim  intr-un extaz „DOAMNE, cat de minunat este ! Cat de bun esti cu noi!”

Nu am exagerat de fel ce am exprimat in scris , sunt constienta ca multi dintre noi simt la fel. As avea un sfat , pe care il dau din inima : Sa putem a ne opri macar cateva clipe din goana vietii acesteia care tinde sa ucida ce este bun si frumos in noi . Ca sa ne umplem sufletele de energie luminoasa , de multumire pentru ce avem, de iubire pentru cei din jurul nostru.

Bucurati-va de toamna in continuare !