In Mount Holly, statul New Jersey, unde locuiesc de 34 de ani, am cam zgribulit toata primavara, pe langa frigul din inimile speriate de pandemie, natura isi arata lipsa de intelegere si compasiune prin ploi reci , nepasatoare si daca isi facea aparitia soarele, intr-un mod timid si neconvingator, tot frig era. Mai ieseam rar de tot la o plimbare scurta mai mult cu masina, nu perpedes. Asa a fost, avem doar amintiri zgribulite…
Dar, cu totul pe neasteptate, exact „ca din senin”, vremea s-a rasucit in multe spirale si ne-am pomenit cu temperaturi ridicate de vara veritabila. Din mai, pe la sfarsit de luna…tot asa o tine, de atunci iar luna iunie a avut cateva furtuni intre care una de proportii uriase rasturnand copaci si smulgand crengi , un vant care gonea cu o viteza de peste 120 km /ora.
“Cu firea ei cea arzatoare
Sosit-a vara înapoi.
Toti pomii sunt in sarbatoare,
In tei sta floare langa floare…
E dulce vara pe la noi!”
Duiliu Zamfirescu
Oh!!! Uitam sa amintesc despre unicul tei pe care il avem in apropiere, se afla chiar in cartierul meu. In plimbarea de ieri ma apropiam de locul lui dar eram absenta cu gandul, nu il vedeam dar deodata o aroma inconfundabila m-a trezit din meditatie si m-au napadit intens amintirile si dorul de teii Bucurestiului. Cata poezie este in mireasma florii de tei, nu este de fel mirare ca pentru Eminescu teiul era un copac sfant…”Linden trees” li se spune in engleza insa aici, in zona noastra, sunt un fel de „rara avis”.
„Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.”- F. Scott Fitzgerald
Am ales citatul anume sa-l postez pentru ca am aceeasi traire.
Cristina David
Seninul din suflet 